Acu' ceva ani, vreo patru, făcusem un interviu cu Fred Gray, printre altele, avocatul lui Martin Luther King și al Rosei Parks, femeia care, arestată pentru că a refuzat să se ridice de pe un scaun rezervat albilor într-un autobuz din Montgomery, a declanșat revolta și, apoi, Mișcarea pentru Drepturi Civile a negrilor din Statele Unite. Se întâmpla în 1955, adică înaintea Revoluției maghiare (1956) sau a Primăverii de la Praga (1968), repere ale Războiului Rece.
L-am vânat pe Fred Gray câteva săptămâni și m-a tot amânat. În cele din urmă, prinzându-l într-o dimineață
Acu' ceva ani, vreo patru, făcusem un interviu cu Fred Gray, printre altele, avocatul lui Martin Luther King și al Rosei Parks, femeia care, arestată pentru că a refuzat să se ridice de pe un scaun rezervat albilor într-un autobuz din Montgomery, a declanșat revolta și, apoi, Mișcarea pentru Drepturi Civile a negrilor din Statele Unite. Se întâmpla în 1955, adică înaintea Revoluției maghiare (1956) sau a Primăverii de la Praga (1968), repere ale Războiului Rece.
L-am vânat pe Fred Gray câteva săptămâni și m-a tot amânat. În cele din urmă, prinzându-l într-o dimineață la telefon, îmi spune răspicat că vrea să facem interviul. Right now! În noaptea aceea murise Rosa Parks... Mă simțeam inconfortabil și l-am rugat să amânăm. Nu a vrut. Printre ultimele întrebări, l-am întrebat și când crede că americanii vor avea un președinte afro-american. Am primit următorul răspuns:
Nu sînt un profet, dar mi-aș dori să văd așa ceva. Dar, dacă e să iau Alabama drept exemplu, este încă dificil ca un alb să voteze pentru un negru. Ceea ce reprezintă o dezamăgire pentru mine. Speram ca, la un moment dat în cariera mea, să nu mai văd astfel de diferențe [...]. Pentru un președinte negru la Casa Albă, e nevoie de o mare schimbare, și sufletească, și a mentalității, schimbare care să afecteze întregul electorat. Dacă se va întâmpla în 5, 10 sau 15 ani, asta nu pot să prevăd.
Acordarea premiului Nobel pentru pace președintelui american, oricât de ilegitimă sau neîntemeiată poate părea pentru unii, nu e pentru ce a făcut de când a fost investit, ci pentru ce a făcut până a ajuns la Casa Albă și, mai ales, pentru ce reprezintă Barack Obama în istoria Americii. Obama e unul dintre exemplele școală ale felului în care funcționează democrația americană și mentalul yankeilor. El ne arată puterea societății americane de a materializa idei care la început par imposibile. Obama este doar vârful icebergului.
Nu e un atât un clip, cât o dicuție despre politica clapelor albe și negre ale pianului: