Am 48 de ani si stau pe marginea râului, unde, vorba lui Sun Tze, dacă ai rabdare, cadavrul duşmanului tău nu va întârzia să apară, plutind la vale. Parcă deja se vede ceva in zare. – interviu cu Vasile Dancu
Pe Vasile Dancu il stiu de ani buni – mai exact de pe la inceputul anilor 90, cand am colaborat la revista „NU” unde el publica primele sondaje de opinie de pe vremea aceea. Ulterior, durmurile ni s-au despartit, prin voia sortii, dar am ramas amici. Socul cel mare a venit cand am aflat ca acceptase propunerea lui Nastase si intrase in guvernul PSD. Ceva, undeva, nu rima
Am 48 de ani si stau pe marginea râului, unde, vorba lui Sun Tze, dacă ai rabdare, cadavrul duşmanului tău nu va întârzia să apară, plutind la vale. Parcă deja se vede ceva in zare. – interviu cu Vasile Dancu
Pe Vasile Dancu il stiu de ani buni – mai exact de pe la inceputul anilor 90, cand am colaborat la revista „NU” unde el publica primele sondaje de opinie de pe vremea aceea. Ulterior, durmurile ni s-au despartit, prin voia sortii, dar am ramas amici. Socul cel mare a venit cand am aflat ca acceptase propunerea lui Nastase si intrase in guvernul PSD. Ceva, undeva, nu rima cu Vasile pe care il stiam. Dezamagirea a fost crunta. Am mai povestit, de vreo doua ori, la o bere, fara nici un rezultat. Am ramas, fiecare, pe baricada sa. L-am mai criticat – uneori chiar dur – prin felurite ziare. Nu s-a suparat. Stia de ce-o fac. Anul acesta am avut prilejul de a sta de vorba inca o data, mai pe indelete. Am inceput, cat de cat, sa ne intelegem. Eu pe el, cel putin. Ceea ce veti citi mai jos sunt fragmente dintr-o conversatie mult mai lunga. Am cazut, insa, de comun acord, ca unele lucruri raman mai bine intre patru ochi. Deocamdata, cel putin.
„Partidele sunt organizate cu fata spre lider si cu spatele spre popor”
Zici pe blogul tau, intr-o poezie care, la vremea ei, a facut (pe buna dreptate) furori, asa: “intr-o zi, tot o sa se prinda ca nu esti unul de-al lor”. S-au prins. Mai tarziu, dar s-au prins. Si poemul cu pricina a aparut, insa, dupa gusturile mele, cam tarziu. Ce-ai cautat, insa, acolo, printre “ei”, in primul rand? Vasile Dancu pe care-l cunoscusem la inceputul anilor ’90, la “NU”, nu avea ce sa caute intr-un guvern Adrian Nastase. Ce-a fost in capul tau? Cum ti-ai justificat optiunea in oglinda? Si sa nu-mi spui ca nu stiai in ce te vari.
Care sunt realizarile tale in guvernul Nastase? Cu ce te lauzi, de ce ti-e rusine? Tragand linia si facand socotelile se justifica alegerea? Ce n-ai mai face acum din ceea ce ai facut atunci?
Pe “vremea ta”, activitatea europarlamentarilor era ignorata de mass media din tara. Acum poti asculta discursurile Elenei Basescu sau pe cele ale lui Gigi Becali pe paginile de web ale ziarelor. Ca parlamentar European, cu ce realizari poti sa iesi in fata?
„Nu ma asteptam ca Geoana sa-i aduca inapoi pe toti comunistii si securistii”
Grupul “de la Cluj” a fost, cred in continuare, cea mai interesanta incercare de reforma a PSD. S-a ales praful de ea. Cine a venit cu ideea? – ca de ce s-a ales praful de ea, stiu:) si era de asteptat. Nu?
„Nimeni nu are nevoie de o stanga curată si nici de o dreapta cinstita”
Principalul, daca nu singurul contra-argument, al colegilor din PSD care n-au agreat niciodata “grupul de la Cluj” a fost rezultatul slab al PSD Cluj in alegeri. In toate alegerile. E, sa recunoastem, aparent paradoxal – cum ar zice Vanghelie: avem o mana de oameni destepti, lipsiti de acuzatii de coruptie, printre varfurile careia se numara un sociolog cu reputatie in interpretarea si chiar manipularea opiniei publice, care nu sunt in stare sa convinga mai mult de un sfert din populatia Clujului. De ce? Nu-mi spune: Clujul e un oras pretentios, universitar, alergic la discursurile de stanga, ca l-am votat pe Funar de vreo patru ori… Nu-mi spune “ungurii faramiteaza voturile stangii”. Spune-mi altceva. Spune-le altceva.
„Eu am esuat in visul meu de a schimba politica”
Am avut, acum cativa ani buni, o discutie referitoare la posibilitatea desprinderii unei “aripi reformiste” din PSD. Argumentele ‘pro’? Pe termen mediu si/sau lung un asemenea partid ar avea sanse sa monopolizeze stanga inteligenta pe cale de formare. Argumentele ‘contra’? Lipsa unei infrastructuri absolut necesara unui asemenea demers. Absenta banilor, a sediilor, etc. E mai usor sa parazitezi un partid deja existent – dar e moral? Pe vremuri, si Ion Iliescu vorbea despre reforma dinlauntrul sistemului… S-a schimbat ceva de atunci pana acum?
Sunteti – i.e., “grupul de la Cluj” – curtati pe fata de catre PDL. Deocamdata ati raspuns feciorelnic, clipind des din pleoape. Aveti de gand sa priviti propunerea in fata, da sau nu? Daca da, cand si cum? Din cate vad eu, aveti doar trei posibilitati, mari si late: (a) sa va mutati in corpore la alt partid unde sa incercati sa va promovati ideile (dar atunci ati da satisfactie tuturor celor care v-au suspectat de tradare de la bun inceput); (b) sa va desprindeti si s-o luati de la capat cu un partid social-democrat modern (dar atunci vezi contra-argumentele de mai sus – va mai dura cativa ani buni si cateva cicluri electorale cand si daca, dupa multe eforturi, veti reusi sa ajungeti sa contati); (c) o lalaiti ca si pana acum si dispareti de pe scena politica, oftand “fost-am lele cat am fost”… Deci, care varianta? Sau mai este vreuna care mi-a scapat?
„Ce se spune acum despre avantajele unicameralismului este doar demagogie de campanie”.
In ultimul discurs din parlament, Traian Basescu a vorbit din nou despre necesitatea unui parlament unicameral, sugerand totodata un sistem de vot uninominal in doua tururi de scrutin. Parerea specialistului?
De cand ai infiintat International Brand Consultants nu s-a mai auzit nimic de MetroMedia Transilvania. Cine mai e patron pe-acolo? De Institul Roman de Evaluare si Strategie ce se mai aude?
“Nu suntem americani, ca sa ne permitem sa fim prosti sau superficiali”
Ca tot e numar rotund:) Mi-a placut dar m-a si enervat declaratia recenta din Cotidianul – “romani, nu va mai asteapta nimic!” E lesnicios in ziua de azi sa fii fatalist. E … mioritic. Ce facem, totusi? Murim cu Miorita de gat si ne vedem fiecare de-ale noastre pe principiul “scapa cine (si cum) poate?” Ce facem?
