Viitorul președinte? Un nesimțit

Antonescu zice că Hrebenciuc a sabotat întâlnirea. Geoană spune că Băsescu și Antonescu se tem de el și inventează pretexte. Băsescu iese și el cu o declarație: despre mogulii care s-au încârdășit cu TVR .
Am vorbit cu Sever Voinescu și mi-a zis că patru staffuri (PNL, PDL, Oprescu și UDMR) căzuseră oarecum de acord pe formula de cinci candidați. PDL cerea un singur moderator (Luca Niculescu), de la TVR. Oamenii lui Antonescu acceptau și trei moderatori (Gabriela Firea - Antena 3 și Radu Soviani sau Emil Hurezeanu - Realitatea), Kelemen era cam de aceeași părere cu liberalii, Oprescu dorea doar TVR-ul. În acest moment cică Hrebenciuc a scos din căciulă formula de șapte, cu Vadim și Becali. În fine.
Există două perspective. Una a candidaților, a eficienței electorale, a mizei de partid, a interesului politic particular. Din unghiul ăsta, putem pleca urechea la ciorovăiala staffurilor. În formula de cinci Geoană era expus la trei atacuri: de la Oprescu, de la Antonescu și, foarte grav, de la Băsescu. În formula de șapte, meșterită pe parcurs de Hrebenciuc, Băsescu primea și el doi adversari gata să-i sară la gâtlej, Vadim și Becali. Lor li se alăturau Geoană și, poate, Antonescu. În logica de campanie, cea care cere micșorarea expunerii la risc a candidatului, aceste raționamente au sens. Fiecare staff vrea să-și ferească produsul electoral de deteriorări grave. Prin urmare, gâlceava, îmbrâncelile și ochii dați peste cap în anticamera întâlnirii, cotcodăceala televizată a echipelor de sfătuitori, sunt toate acceptabile. Inacceptabil e finalul: anularea confruntării.
Cea de-a doua perspectivă e a publicului, a electoratului, a poporului. Pe scurt, a clientului, a celui care plătește. Dar să mărim puțin cadrul, ca să avem imaginea corectă asupra a ceea ce se petrece de fapt.
Vă amintiți replica lui Gheorghe Dinică din Filantropica lui Nae Caranfil? "Mâna întinsă care nu spune o poveste nu primește pomana". Acesta e contextul larg al politicii: cerșetoria. A cere voturi, a pretinde să fii votat, a ruga oamenii pe care nu-i cunoști și de care urmează repede să te doară direct în cur, înseamnă a cerși. Campania electorală reprezintă un vast program de cerșetorie publică executat la scară națională, insistent, la intervale regulate, fără cel mai mic risc de a suferi pedeapsa legii. Votul e pomana primită, cadoul neprețuit care îl transformă pe pomanagiu într-un viitor om bogat. Cel care primește votul, primește ocazia de a se îmbogăți pentru câteva generații, de fura fără consecințe penale, de a trăi și face prostii pe banii statului, de a călători pe degeaba, de a-și exercita incompetența pe un întreg popor fără ca vreun tribunal să-i ceară socoteală pentru dezastru.
Toate acestea sunt acceptabile. Cel care face milostenia le acceptă. Le dai votul CU TOATE ASTEA. Așa funcționează democtația, singurul regim politic suportabil. Ei bine, pentru ca după toate astea să ne prefacem și noi, cei care dăm pomana, că suntem mulțumiți, e de bun simț ca, o dată la cinci ani - în cazul președintelui - pomanagiul să ni se arate la televizor. Odată la cinci ani să joace și el comedia confruntării, o dată la cinci ani să ne ofere iluzia că dă un examen în față noastră, în public. Odată la cinci ani să-și manifeste în acest fel recunoștința pentru ce i-am dat și pentru tot ce urmează să-i dăm. Să ne ofere acel zâmbet pe care orice cerșetor miluit pe stradă ți-l oferă.
Aiurea. Viitorului președinte Antonescu, viitorului președinte Geoană și viitorului președinte Băsescu li se rupe (pe restul nu-i pun la socoteală fiindcă nu vor fi vreodată viitorii președinți ai României). S-au întors cu toții cu curul la dezbaterea televizată de miercuri seara și s-au pișat (nu găsesc cuvinte mai tari) pe noi.
În raport cu urgența acestei datorii de a ni se înfățișa la televizor în fotografie de grup, toate pretextele invocate sunt niște jigniri. Trei nerușinați, ingrați cu anticipație și oameni lipsiți de caracter și-au suflat, la cel mai nesimbolic mod, mucii pe popor.
Adaug că de egală nesimțire se face vinovată TVR. Nu văd necesitatea alianței cu Realitatea și Antena 3 și spun asta dintr-o poziție relativ importantă în Grupul Realitatea Cațavencu. Nu văd necesitatea celor trei moderatori care să reprezinte, proporțional, cele 3 televiziuni. Nu văd necesitatea unui anume număr, mai mare sau mai mic de candidați: orice formulă numerică trebuia să-i cuprindă pe primii trei clasați, adică pe Băsescu, Antonescu și Geoană. Televiziunea publică e OBLIGATA, dacă nu prin lege, atunci prin obraz, pentru banii pe care îi primește de la populație, să mediatizeze aceste întâlniri i să aibă moderatori capabili să pună trei întrebări, fără să apeleze la serviciile altei televiziuni. Face parte din misiunea ei publică.
Dar, cu toate astea, cu toate complicațiile, alianțele, suspiciunile, cu toate aranjamentele și precauțiile staffurilor de campanie, cei trei erau DATORI să se prezinte la televizor și să se înfrunte pe canalul public. Cu unul, doi, trei sau zece moderatori, cu patru sau cu zece adversari, la prânz sau la miezul nopții, erau obligați să meargă. Fiindcă asta e tot, dar absolut tot ceea ce aveau de dat înapoi, în schimbul pomenii pe care o primesc.
Pentru faptul că nu s-au dus îi consider nesimțiți. Pe toți trei la un loc, fără deosebire de lungimea părului și de platforma program. Viitorul președinte al României, oricine ar fi el, e un nesimțit. Îl voi vota, firește, dar îl voi vota cu dispreț.