"Nu suntem flexibili la ținta de deficit de 5,9%, dar suntem flexibili la modalitățile prin care o veți atinge". Acesta este mesajul sumar la șefului delegației FMI, Jeffrey Franks, pentru politicienii români după ce le-a dat de înțeles că pot să se bazeze pe acordul de împrumut dar nu neapărat și pe tranșa din decembrie.
Această formulare ține cont de toate incertitudinile și ambiguuitățile politice ale României, care nu a fost în stare să facă un buget pentru 2010. Nici vorbă de vreo strategie. Suntem acum în situația de a lua una din cinci decizii, mai bune sau mai
"Nu suntem flexibili la ținta de deficit de 5,9%, dar suntem flexibili la modalitățile prin care o veți atinge". Acesta este mesajul sumar la șefului delegației FMI, Jeffrey Franks, pentru politicienii români după ce le-a dat de înțeles că pot să se bazeze pe acordul de împrumut dar nu neapărat și pe tranșa din decembrie.
Această formulare ține cont de toate incertitudinile și ambiguuitățile politice ale României, care nu a fost în stare să facă un buget pentru 2010. Nici vorbă de vreo strategie. Suntem acum în situația de a lua una din cinci decizii, mai bune sau mai proaste, pentru a evita scenariul cel mai rău, numărul 6. Ce trebuie să înțelegem din mesajul FMI:
1. Nu mai putem amâna tăierile de cheltuieli. Dacă tranșele de împrumut au devenit incerte, asta înseamnă că o "curbă de sacrificiu" este inevitabilă. Curbă de sacrificiu este o sintagmă pe care FMI și-a scos-o din vocabular, dar nu și din conceptele fundamentale. Șomajul provenit din sectorul public este una din alternative. Niciun politician nu și-a asumat o astfel de decizie.
2. Majorările de impozite nu mai sunt tabu. FMI nu recomandă și nu-și dorește o creștere a taxelor, care ar prelungi recesiunea cu cel puțin încă un an, dar lasă decizia politicienilor români. Niciun politician nu și-a asumat o astfel de decizie.
3. Este bine să ținem cursul sub control, dar FMI știe legile termodinamicii în economie. Nu toate țintele pot fi îndeplinite în același timp, iar dacă o nouă depreciere ne va permite să trecem mai ușor peste criză, putem lua și decizia asta. Niciun politician nu și-a asumat o astfel de decizie.
4. Nivelul dobânzilor este sufocant pentru economie, iar faptul că statul se împrumută agravează situația. FMI știe că, dacă amână tranșele, statul va lua credite de pe piața internă și va îngropa și mai rău companiile. Însă dacă punctele 1, 2 sau 3 nu sunt aplicate, este și asta o alternativă. Niciun politician nu și-a asumat o astfel de decizie.
5. Dacă suntem chiar inconștienți, există și varianta anilor `90: o spirală salarii-inflație din care să nu mai putem ieși. Din partea României, FMI nu s-ar mai mira de absolut nimic. Niciun politician nu și-a asumat o astfel de decizie.
6. Dacă punctele 1, 2, 3, 4 și/sau 5 nu sunt puse în aplicare, rezultatul pentru România este dezastrul total: încetare de plăți și recesiune prelungită, adică echivalentul suveran al falimentului. Niciun politician nu pare conștient de această perspectivă.
Articolul a fost publicat în Business Standard
