Fermierii au ieșit în stradă pentru a-și cere banii de subvenții. Aproape jumătate din numărul de farmacii ar putea fi închise, pentru că decontările cu statul român se fac la jumătate de an. Plățile către companiile care au contracte cu autoritățile publice întârzie luni bune. Probabil că cineva ar trebui să construiască o campanie de avertizare publică în legătură cu ceea ce ar putea aduce lunile următoare. În niciun caz nu este vorba despre vreun dezastru, în orice caz toată lumea va supraviețui. Cu excepția celor care nu vor putea rezista unor termene de plată
Fermierii au ieșit în stradă pentru a-și cere banii de subvenții. Aproape jumătate din numărul de farmacii ar putea fi închise, pentru că decontările cu statul român se fac la jumătate de an. Plățile către companiile care au contracte cu autoritățile publice întârzie luni bune. Probabil că cineva ar trebui să construiască o campanie de avertizare publică în legătură cu ceea ce ar putea aduce lunile următoare. În niciun caz nu este vorba despre vreun dezastru, în orice caz toată lumea va supraviețui. Cu excepția celor care nu vor putea rezista unor termene de plată de peste 180 de zile.
Fără banii de la Comisia Europeană - procedurile birocratice comunitare fac aproape imposibilă aprobarea celei de-a doua tranșe în 2009 - și cu o speranță că Fondul Monetar va dovedi clemență și va aproba o plată în decembrie, bugetul de stat va funcționa în modul de avarie în următoarea perioadă. Salariile și pensiile devin prioritate absolută - mai ales în mijlocul unei campanii electorale -, iar pentru restul plăților nimic nu poate fi garantat. Pe măsură ce trec zilele, este evident că nicio reducere de costuri nu mai este posibilă în acest an. Este la fel de evident că proiectul de buget pentru anul viitor nu va fi depus în Parlament decât prin utilizarea unui artificiu legal - depunerea lui ca inițiativă a parlamentarilor PDL membri în Guvern. Nu este vorba despre niciun dezastru, din nou. Orizontul extrem de scurt luat în calcul de politicieni nu permite anticipări de genul: aproape orice măsură economică are nevoie de aproximativ șase luni pentru a produce primele efecte vizibile. Cu excepția majorărilor de taxe indirecte, a tăierilor de salarii și a lacătului pus pe ușă, există un interval de timp între momentul deciziei și rezultat.
Programul Prima Casă, de exemplu, nu a atins încă nici pe departe masa critică necesară pentru a aduce ceva sesizabil la nivel macroeconomic. Măsura privind restucturarea agențiilor va avea nevoie de câteva luni pentru a duce, de fapt, la o reducere de costuri. Fondul de contragarantare, pentru un acces mai simplu la finanțare, produce rezultate vizibile în câteva luni, adică atunci când se acumulează o masă critică necesară.
Într-adevăr, luna septembrie a adus rezultate ceva mai bune. Într-adevăr, marile economii europene dau semne de revenire - lucru benefic pentru exporturile României, destinate în proporție de peste 75% Uniunii Europene. Dar, în absența politicilor publice este imposibil să vorbim acum despre revenirea economiei românești.
Prognozele care vorbesc despre creștere economică începând din trimestrul al doilea al anului viitor nu au niciun fundament în politica economică actuală. Fără proiect de buget, nu există nicio indicație privind nivelul taxării, comenzile publice, investițiile sau consumul administrației. Amânarea plăților de la buget către companiile private întârzie proiectele de investiții, trimite oamenii în șomaj și contribuie la scăderea consumului privat.
Există două variante de creștere economică pe termen scurt: investiții sau consum. În plin sezon de bugetare pentru anul 2010, mulți dintre șefii companiilor - ca răspuns la o întrebare adresată de postul The Money Channel - nu prevăd nici angajări, nici majorări de salarii. Creditul nu mai poate susține consumul, iar familiile învață acum disciplina bugetară. Așadar, consumul nu va susține anul viitor creșterea economică. Investițiile private - române sau străine - nu au create condițiile de risc și oportunitate necesare. Investițiile publice au rămas promisiuni.
Orice mix de politică publică ar fi necesar pentru România, condiția este să se afle la linia de plecare, gata de start, cel mai târziu la început de ianuarie. Polonia își bazează creșterea - singura din Uniunea Europeană - pe o piață internă construită în ani. Ungaria va avea libertatea de a folosi politica fiscală pentru stimularea economiei după patru ani de reformă a bugetului. Toate reformele cer timp. Dezordinea din finanțele României va face victime colaterale un timp de acum încolo.
Editorial publicat în cotidianul de afaceri Business Standard și pe VoxPublica.
