În numai nouă luni, dobânzile aferente finanțării deficitului bugetar au ajuns la 4,24 miliarde de lei. Adică aproape un miliard de euro.
Este o “performanță” pentru care trebuie să mulțumim fostului ministru de Finanțe Varujan Vosganian, care a lăsat bugetul cu o gaură mai mică doar decât cea pe care o va lăsa actualul ministru. Trebuie să îi mulțumim și actualului ministru, pentru că habar nu a avut și nici nu prea a putut să reducă deficitul bugetar decât din vorbe, înșelându-se amarnic, și partidelor aflate la guvernare inclusiv anul acesta, care, doar pentru
În numai nouă luni, dobânzile aferente finanțării deficitului bugetar au ajuns la 4,24 miliarde de lei. Adică aproape un miliard de euro.
Este o “performanță” pentru care trebuie să mulțumim fostului ministru de Finanțe Varujan Vosganian, care a lăsat bugetul cu o gaură mai mică doar decât cea pe care o va lăsa actualul ministru. Trebuie să îi mulțumim și actualului ministru, pentru că habar nu a avut și nici nu prea a putut să reducă deficitul bugetar decât din vorbe, înșelându-se amarnic, și partidelor aflate la guvernare inclusiv anul acesta, care, doar pentru că aveau în față un concurs de președinți, au avut inconștiența să declare anul trecut majorarea salariilor pentru profesori (nerealizată) și să nu anuleze nicio majorare de salarii și pensii anul acesta. Concret, au avut inconștiența de a nu face nimic.
Acum, avem execuția bugetară după nouă luni. Gaură (deficit) de 25,56 miliarde de lei. Adică 5,14% din PIB. Adică aproape dublu față de cât estima ministrul de Finanțe în primul buget, prost, pe care l-a creat. Acum, dacă ar fi făcut vreun TARP, vreun TALF sau orice alt program de stimul financiar, poate ar fi de înțeles. Dar nu au făcut nimic. Au asistat pur și simplu la prăbușirea veniturilor în timp ce au cheltuit mai mult. Tot mai mult.
După doar nouă luni, poza bugetară arată așa: veniturile au scăzut cu 6,7%, iar cheltuielile s-au majorat cu 7,6%. Adică fix pe dos față de cum ar fi trebuit pentru reducerea deficitului bugetar. Impozitul pe profit s-a prăbușit cu 16%, în condițiile în care profiturile companiilor s-au subțiat puternic în urma scumpirii finanțării și contractării puternice a consumului. Această din urmă tendință este dată de scăderea încasărilor din TVA: mai mici cu 19% față de încasările de anul trecut. S-au majorat în schimb încasările din accize. Nu este de mirare, doar au existat devansări (scumpiri în avans), și, în plus, accizele aferente anului 2009 au fost calculate la un curs superior celui din 2008.
Impozitele pe salarii: s-au majorat cu 3,8%. Este o veste bună? Nu prea. Majorarea salariilor bugetare a contribuit la mai mulți bani plătiți de stat lui însuși. Contribuția sectorului privat este foarte probabil să fie mai mică decât anul trecut. Și cifra de creștere a impozitului, de 3,8%, inferioară ratei anualizate a inflației (aproape 6%), arată că, în termeni reali, statul a încasat și aici mai puțini bani decât anul trecut.
Dureroasă este și situația cheltuielilor: s-au majorat cu 7,6%. O să îmi spuneți: vedeți? Domnul Boc și-a îndeplinit promisiunea. A făcut cheltuieli de investiții. Din păcate, nu-i așa. Cheltuielile care s-au majorat au fost cele de personal (cu 9,6%), care au ajuns la 35,9 miliarde de lei (8,3 miliarde de euro), ducând factura lunară de salarii la peste 920 milioane de euro. Cum rămâne cu angajamentul față de FMI și Comisia Europeană de a reduce, nominal, cheltuielie cu salariile cu 4% față de anul 2008? Nu rămâne. Angajament neîndeplinit. Cum rămâne cu promisiunea din primul buget, de a reduce cheltuielile cu bunurile și serviciile cu 20%? Nu rămâne. După nouă luni, au scăzut numai cu 2,5%. Și aici, angajament neîndeplinit. Cum rămâne cu minciunica premierului, că niciun român nu plătește vreun leu dobândă pentru banii de la FMI? Este o dobândă dezvăluită. Finanțarea directă a deficitului înseamnă dobânzi plătite din taxe și impozite. Pe lângă banii de la FMI, mai avem banii plătiți pentru finanțarea atrasă de pe piața internă: dobânzile plătite băncilor comerciale s-au majorat în primele nouă luni ale acestui an cu 60%, până la 4,24 miliarde de lei. Adică, în medie, 4,5 euro de cap de român, inclusiv sugari.
Ce face statul de banii aștia? În mare, minte. Așa cum a încercat să mă mintă și pe mine domnul ministru Videanu, care, într-o intervenție publică la Realitatea TV, îmi spunea să îmi cer scuze pentru că am declarat că dânsul a păcălit opinia publică atunci când a afirmat că veniturile din luna septembrie 2009 au fost mai mari decât veniturile din septembrie 2008. Execuția arată așa: eu am avut dreptate, domnul Videanu a păcălit opinia publică. Veniturile aferente lunii septembrie 2009 sunt mai mari decât cele din ianuarie-august cu 12,48 milarde de lei.
Veniturile aferente lunii septembrie 2008 au fost mai mari decât cele din ianuarie-august 2008 cu 13,69 miliarde de lei. După toate standardele de bun-simț, 13,69 miliarde este mai mare decât 12,48 miliarde. Atunci, fie domnul Videanu a păcălit opinia publică, fie măsoară cu o altă oca. Eu nu pot să spun despre dânsul că minte, dar pot spune că folosește des o sumă de neadevăruri. Pentru că actualul Cabinet vorbește despre o lege a răspunderii ministeriale. Iar legea asta devine penală pentru mincinoși. Și nu pot să cred că un ministru al Economiei ar minți despre economie.
Articol publicat în Business Standard.
