A cui este treaba încetărilor de plăți care au început deja să se vadă în economie? Se pare că este a președintelui Băsescu, care și-a asumat postura de ministru de Finanțe ad-hoc și a rectificat bugetul pe final de an cu portavocea roșie de campanie, care ar trebui de-acum să țină loc de siglă și slogan pentru Trezorerie.
Președintele Băsescu și-a asumat postura de ministru de Finanțe ad-hoc și a rectificat bugetul cu portavocea roșie de campanie, care ar trebui de-acum să țină loc de siglă și slogan pentru Trezorerie.
Când Business Standard a scris că bugetul a ajuns în situația să nu mai poată face toate plățile, Ministerul Finanțelor ne-a acuzat, iar, de manipulare: "Nu există așa ceva!".
Dar rambursarea întârziată de TVA, dar dijmuirea banilor datorați către furnizorii de medicamente, dar salariile întârziate ale profesorilor, dar subvențiile anulate pe care ministrul interimar Berceanu tocmai le anulase? Astea cum se numesc? "Nu e treaba noastră!", a venit răspunsul.
Ceea ce s-a dovedit, până la urmă, adevărat. Miercuri și joi, treaba ministrului de Finanțe a fost să se ascundă de ciomegele ciobanilor strânși la geamul lui, să ceară degeaba încă un mandat de la Parlamentul care îl dăduse jos și să explice Fondului Monetar Internațional de ce are nevoie de încă o păsurie.
A cui este treaba încetărilor de plăți care au început deja să se vadă în economie? Se pare că este a președintelui Băsescu, care și-a asumat postura de ministru de Finanțe ad-hoc și a rectificat bugetul pe final de an cu portavocea roșie de campanie, care ar trebui de-acum să țină loc de siglă și slogan pentru Trezorerie.
Cu instituțiile statului în blocaj constituțional, asediate de ciobani, cu politici publice trasate în stradă și cu finanțatori internaționali blocați undeva între înmărmurire și hohote de râs, România seamănă acum cu cea din anii '90. Deosebiri: Nouă ani de creștere continuă care au cvadruplat produsul intern brut, apartenența la NATO și UE și o națiune vizibil mai educată apropo de propriile interese. Ce a învățat clasa politică în tot acest timp? Nimic!
"Putem transforma criza într-o oportunitate", era la un moment dat refrenul de precampanie electorală. Foarte inteligentă formulare: s-a auzit până în Ungaria, care atunci când a avut șansa să instaleze un guvern de tehnocrați a făcut-o și care, după doar trei luni, candidează pentru titlul de "lider al sănătății fiscale". Polonia știa deja ce are de făcut, iar acum se pregătește să anunțe creștere economică și pe trimestrul al treilea. În Cehia, riscul de țară cotat zilnic este mai mic decât al Italiei sau al Austriei. Bulgaria a învățat ce avea de învățat acum zece ani, iar când noi raportam creștere economică, ei raportau creștere economică și excedent bugetar. Iar țările baltice, singurele membre UE care ies mai prost din comparația cu România, au tăiat deja din salarii și pensii.
În România, mai tristă decât imaginea cu portavocea roșie sau decât cea cu ciomegele de la Trezorerie este figura ministrului Pogea și a tuturor care nu înțeleg că e timpul să facă un pas înapoi după ce n-au dovedit nimic. Chiar dacă sunt convinși că au avut intenții bune și că mai mult nu se putea. Singura atitudine care ar mai putea salva România acum este una sinucigașă, a unor manageri și specialiști care, indiferent că fac sau nu parte din vreun partid, își iau gândul de la cariera politică încă din clipa în care depun jurământul.
Articol publicat în Business Standard
