Am citit cu mult interes prima parte a interviului pe care Andrei Plesu i l-a acordat lui CTP.
Spre degustare:
Președintele nu pune preț pe opiniile altora în funcție de profesiunile lor și, în general, are tendința să pună preț mai ales pe opiniile proprii. De exemplu, trebuie să spun cinstit că simt, în problema politicii externe a președinției, o certă precaritate. Și-asta nu pentru că nu are consilieri buni. Nu consilieratul este cel care i-a lipsit. În locul meu a rămas o doamnă foarte bine pregătită, pe care am invitat-o de la Externe. Cu toate astea, în cei cinci
Am citit cu mult interes prima parte a interviului pe care Andrei Plesu i l-a acordat lui CTP.
Spre degustare:
Președintele nu pune preț pe opiniile altora în funcție de profesiunile lor și, în general, are tendința să pună preț mai ales pe opiniile proprii. De exemplu, trebuie să spun cinstit că simt, în problema politicii externe a președinției, o certă precaritate. Și-asta nu pentru că nu are consilieri buni. Nu consilieratul este cel care i-a lipsit. În locul meu a rămas o doamnă foarte bine pregătită, pe care am invitat-o de la Externe. Cu toate astea, în cei cinci ani care au trecut cred că profilul extern al țării n-a avut nici relieful și nici măcar ponderea pe care ar fi trebuit să le aibă. Senzația mea este că dl președinte pur și simplu nu se simte bine în postura de voiajor, ceea ce e paradoxal, de vreme ce, s-a ocupat cu călătoriile o viață întreagă. Ei bine, postura asta o evită cât poate. Dacă are de făcut o călătorie lungă, o scurtează cât poate. E o limită personală, aș putea spune. Nu se simte bine în situații de protocol, de convenție diplomatică cu omologi. E o limită personală, dar nu e în regulă că, la nivelul președinției, limita asta personală a devenit o politică de stat. Faptul că n-am avut vizite marcante și faptul că dânsul a bătut mai ales marginile sunt lucruri care nemulțumesc.
&
Principalul reproș pe care-l fac eu președintelui este că el nu poate intra în rolul instituției pe care o reprezintă, fiindcă are o personalitate individuală mult prea puternică. Or, fie ai o personalitate atât de puternică încât poți să ți-o și domini și să te acomodezi circumstanței în care te-ai pus, fie o ai insuficient de puternică, dar foarte conturată, și atunci modifici toate lucrurile din jurul tău ca să se potrivească cu temperamentul și opțiunile tale. Când ești în situația de președinte, faci și lucruri care nu-ți plac prea mult, dar trebuie să le faci. Eu sunt sigur că dacă dl președinte ar avea de ales între un dialog cu un omolog al lui dintr-o țară a Uniunii Europene și o inspecție inopinată la șantierul Giulești, fără să stea pe gânduri ar prefera șantierul. Acolo se simte el mai util, acolo se simte bine.
