Academia Română, un soi de BOR

Academia doarme, tot ce e contestare, infracţiune nu deranjează nici un picuţ. Un exemplu: plagiatul făcut de academicieni, denunţat de "victima" Şerban Papacostea, cel după care s-a copiat, n-a avut nicio urmare. Mai nou, după cazul Stolnici, Academia tace cu şi mai mult profesionalism. La noi, învăţaţii trebuie să apară cu morgă de profesoraşi plini de emfază, emanînd neologistic platitudini, şi gata, nimeni nu-i poate atinge. Aflăm că au şi turnat nesimţit? Şi ce dacă? Ei rămîn oameni de ştiinţă. Doar e secta elitei cercetătorilor pe care nimeni nu-i poate întreba nimic, nici măcar ce cercetează. După comunicatele scadaloase date de BOR, în ce priveşte valurile de securism care au invadat altarele, văd că strategia Academiei este mult mai eficientă. Şi acolo calităţile sînt greu vizibile, şi acolo par să pogoare direct din cer. Şi acolo celor care şi-au obţinut cariere turnînd şi făcînd rău (de prea multe ori nefăcînd mai nimic important ştiinţific) nu li se întîmplă nimic. Şi cei de acolo cer respect necondiţionat fără să ofere mai nimic în schimb, iar asta în numele unor calităţi nepămînteşti obţinute cu mijloace scîrbos de pămînteşti. P.S. Ca să muriţi de rîs citiţi sumarul Revistei Academica. Asta e cercetare, frate, să scrii elogii conducătorului iubit pînă şi în secţiunea dezbateri.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca