"Azi, însă, suntem în poziția de a avea o viziune mai realistă și mai robustă teoretic privind funcționarea statului și a pieței, separat, dar mai ales în conjuncție. Știm că piața tinde, prin natura ei, spre eficiență. Adesea nu o atinge. Dar gravitează, în mod natural, în acea direcție. Statul, nu. Prin natura sa, gravitează spre ineficiență. Dar avem nevoie de stat din motive ce nu au de a face cu eficiența economică. Întrebarea este: putem măcar încerca să fim realiști? Putem elimina din dezbaterile noastre ideea naivă că, dacă piața nu funcționează întotdeauna
"Azi, însă, suntem în poziția de a avea o viziune mai realistă și mai robustă teoretic privind funcționarea statului și a pieței, separat, dar mai ales în conjuncție. Știm că piața tinde, prin natura ei, spre eficiență. Adesea nu o atinge. Dar gravitează, în mod natural, în acea direcție. Statul, nu. Prin natura sa, gravitează spre ineficiență. Dar avem nevoie de stat din motive ce nu au de a face cu eficiența economică. Întrebarea este: putem măcar încerca să fim realiști? Putem elimina din dezbaterile noastre ideea naivă că, dacă piața nu funcționează întotdeauna perfect, trebuie desființată sau încorsetată și mai tare? Putem scăpa de romantismul absurd al noțiunii că statul, populat de birocrați și condus de politicieni, este un mecanism eficient în sine și generator de eficiență economică în jur? Cum putem îmbina aceste două imperfecte mecanisme instituționale într-o lume imperfectă, incertă și mereu în schimbare, populată de oameni imperfecți? Aceasta este tema reală de dezbatere.
La noi, și peste tot în lume. Iar dacă așa stau lucrurile, concluzia este clară: oricât am repeta „neoliberalismul – rău, rău, rău...“, nu vom ajunge niciodată, indiferent de pasiunea și tenacitatea cu care incantăm mantrele respective, să atingem fondul chestiunii și să aducem o contribuție la această dezbatere."
Un excelent articol in revista 22!
