“Nu pot începe activitatea la Cotidianul decât cu o întoarcere la Ion Rațiu, fondatorul ziarului. A fost și unul dintre principalii fondatori ai democrației românești - ediția a doua. Sigur, nu este vina lui pentru că ea este atât de chinuită. A fost printre cei foarte puțini, huiduiți și de o țară întreagă, dar care o avea desenată într-un proiect modern și coerent de care și acum suntem departe. (...) Era ceea ce nu mai văzusem niciodată în România: un mare domn! Un fel de lord care nu strâmba din nas la haosul, mizeria și naivitatea acelor zile. Și care domn,
“Nu pot începe activitatea la Cotidianul decât cu o întoarcere la Ion Rațiu, fondatorul ziarului. A fost și unul dintre principalii fondatori ai democrației românești - ediția a doua. Sigur, nu este vina lui pentru că ea este atât de chinuită. A fost printre cei foarte puțini, huiduiți și de o țară întreagă, dar care o avea desenată într-un proiect modern și coerent de care și acum suntem departe. (...) Era ceea ce nu mai văzusem niciodată în România: un mare domn! Un fel de lord care nu strâmba din nas la haosul, mizeria și naivitatea acelor zile. Și care domn, în mai puțin de o lună, avea să devină un fel de dușman al României încă proletare. Rațiu și Căposu (așa îi ziceau cei mai mulți lui Corneliu Coposu!) fuseseră transformați în sperietori naționale. De fapt, Securitatea și activul de partid vedeau în ei principalii adversari la preluarea puterii în stil vechi.” (Cornel Nistorescu, Cuvinte Ticluite, Cotidianul- 1 august 2009).
Aceasta era scrisoarea de intenție. Acesta este rezultatul:
“Ne pregătim să comemorăm, și în același timp să celebrăm, două decenii de la căderea totalitarismului ceaușist în România. Comemorăm pe cei care au spus „NU“ dictaturii cu viața lor. Celebrăm elanul, solidaritatea, patriotismul, idealismul celor care la Timișoara, la București, în orașele și satele României au făcut o schimbare cu adevărat revoluționară de sistem politic, economic și social.” (Din cuvântarea tovarășului Ion Iliescu, Cotidianul-08 noimebrie 2009).
Nu că ar fi crezut cineva în intențiile din august, dar chiar să scrie Iliescu despre Revoluție în ziarul fondat de Rațiu?
