Antonescu, sărac şi cinstit 2

Am înţeles ce ar putea atrage la Crin Antonescu. Am înţeles pînă şi de la Iliescu, plăcut impresionat de imaginea sărac, cinstit şi puţin nebun (a se înţelege "cu prinţipuri") a lui Crin Antonescu. Am văzut şi părerile lui Hurezeanu despre alonja lui Crin sau ale lui CTP, sceptic în ce priveşte viitorul liberalului. Am mai văzut interviurile omului, date după alegerile din partid şi am constatat o complexitate a discursului, dar şi o incoerenţă fundamentală. Sărac şi cinstit liberal pare un paradox frumos. Concret însă, cum se va împăca o firească moderaţie - impusă până la urmă de simplul fapt că nu e om de afaceri, nu are bani - a liberalului Crin la întîlnirea cu liberalismul sălbatic al unui Patriciu? Nu am auzit pînă acum de la Antonescu nimic despre liniile mari ideologice pe care le urmează sau pe care vrea să le nuanţeze. Iar discutăm despre prostii, imagine, putere de replică în pragul unor alegeri care s-ar putea dovedi cele mai interesante din ultimii 20 de ani pentru simplul fapt că se poate alege "pozitiv", am putea să nu mai votăm împotriva cuiva. Deocamdată Antonescu respectă tiparul "Titanic vals". Ar fi cool dacă ar putea ieşi din matricea asta.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca