Am înțeles ce ar putea atrage la Crin Antonescu. Am înțeles pînă și de la Iliescu, plăcut impresionat de imaginea sărac, cinstit și puțin nebun (a se înțelege "cu prințipuri") a lui Crin Antonescu.
Am văzut și părerile lui Hurezeanu despre alonja lui Crin sau ale lui CTP, sceptic în ce privește viitorul liberalului. Am mai văzut interviurile omului, date după alegerile din partid și am constatat o complexitate a discursului, dar și o incoerență fundamentală.
Sărac și cinstit liberal pare un paradox frumos. Concret însă, cum se va împăca o firească moderație -
Am înțeles ce ar putea atrage la Crin Antonescu. Am înțeles pînă și de la Iliescu, plăcut impresionat de imaginea sărac, cinstit și puțin nebun (a se înțelege "cu prințipuri") a lui Crin Antonescu.
Am văzut și părerile lui Hurezeanu despre alonja lui Crin sau ale lui CTP, sceptic în ce privește viitorul liberalului. Am mai văzut interviurile omului, date după alegerile din partid și am constatat o complexitate a discursului, dar și o incoerență fundamentală.
Sărac și cinstit liberal pare un paradox frumos. Concret însă, cum se va împăca o firească moderație - impusă până la urmă de simplul fapt că nu e om de afaceri, nu are bani - a liberalului Crin la întîlnirea cu liberalismul sălbatic al unui Patriciu? Nu am auzit pînă acum de la Antonescu nimic despre liniile mari ideologice pe care le urmează sau pe care vrea să le nuanțeze.
Iar discutăm despre prostii, imagine, putere de replică în pragul unor alegeri care s-ar putea dovedi cele mai interesante din ultimii 20 de ani pentru simplul fapt că se poate alege "pozitiv", am putea să nu mai votăm împotriva cuiva. Deocamdată Antonescu respectă tiparul "Titanic vals". Ar fi cool dacă ar putea ieși din matricea asta.
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
