Fie și într-un muzeu de ceară, apariția lui Hitler la Berlin a zgîndărit probabil rănile pe care germanii nu reușesc să și le vindece nici după 60 de ani de la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Se pare că una e să declari că Hitler e istorie - prin urmare că ar fi o prostie să încerci să-l ștergi de acolo -, și cu totul altceva e să-l vezi, chiar și sub forma unui exponat de muzeu. Faptul că cel de-al doilea vizitator al muzeului de ceară deschis la Berlin i-a luat capul lui Hitler mă face să cred că era vorba de o persoană chitită, care nu voia ca Fuhrerul
Fie și într-un muzeu de ceară, apariția lui Hitler la Berlin a zgîndărit probabil rănile pe care germanii nu reușesc să și le vindece nici după 60 de ani de la sfîrșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Se pare că una e să declari că Hitler e istorie - prin urmare că ar fi o prostie să încerci să-l ștergi de acolo -, și cu totul altceva e să-l vezi, chiar și sub forma unui exponat de muzeu. Faptul că cel de-al doilea vizitator al muzeului de ceară deschis la Berlin i-a luat capul lui Hitler mă face să cred că era vorba de o persoană chitită, care nu voia ca Fuhrerul să fie văzut de marele public și a cărei justificare probabilă e că astfel a pus capăt unei eventuale cariere postume a acestuia. Justificare stupidă dacă ne gîndim că Hitler e cît se poate de prezent în memoria activă a omenirii și că despre el se vorbește și se scrie ca despre un supraviețuitor al războiului. Oricum, acesta e primul atentat reușit împotriva lui Hitler.
