Dintre multele specimene din trafic, cel mai tare mă enervează parinții pietoni și dobitoci cu copii de mână. Știu, dobitoc poate fi un cuvânt cam tare, mai ales pentru cei care nu citesc până la sfârșit, ci <strong>sar direct să comenteze</strong>. Dar cum altfel l-ai numi pe unul care își ia odrasla de-o aripă și o deprinde cu slalomul printre mașini în viteză, doar pentru că i-e lene să mai meargă zece metri până la trecere? Inconștient? Puțin spus, mai ales că statisticile arată că <strong>majoritatea supraviețuiesc</strong>. Copiii lor învață însă că zebra
Dintre multele specimene din trafic, cel mai tare mă enervează parinții pietoni și dobitoci cu copii de mână. Știu, dobitoc poate fi un cuvânt cam tare, mai ales pentru cei care nu citesc până la sfârșit, ci sar direct să comenteze. Dar cum altfel l-ai numi pe unul care își ia odrasla de-o aripă și o deprinde cu slalomul printre mașini în viteză, doar pentru că i-e lene să mai meargă zece metri până la trecere? Inconștient? Puțin spus, mai ales că statisticile arată că majoritatea supraviețuiesc. Copiii lor învață însă că zebra e o chestie dungată și opțională. Și o vor aborda în consecință, chiar și (sau mai ales) atunci când se vor urca la volanul primului Logan. Bănuiesc că nu mai e nevoie să spun care e continuarea: generații după generații, bizonii urbani vor împânzi șoselele, iar șocâtele umane vor rămâne un element sinistru în compoziția asfaltului românesc. Cam asta aveam de spus, plus precizarea că postarea acesta vine după ce o tanti-bunicuță-cu-copilul-de-mână m-a trimis la origini, zilele trecute, pentru că am îndrăznit să-i atrag atenția că trecerea e un piticuț mai încolo.
Atașez și un filmuleț văzut tot zilele trecute, via Twitter.
