Cele mai vii amintiri din concediul de anul acesta sunt legate de polițiști: bulgari, sârbi, bosniaci. Dar hai să încep cu începutul, adică să mă scuz că, deși am promis că voi scrie mai des în concediu, am absentat, nu chiar nemotivat, timp de două săptămâni. Primele zile au fost la Vama Veche, vreme în care nu am putut scrie din cauza unui modem inteligent care mi-a transmis, în ciuda abonamentului cu trafic nelimitat care se achită lunar, că am depășit limita de 50 de MB rezervată calculatorului meu. Mă rog, să revin la oamenii cu cașchetă.
Într-o noapte am avut
Cele mai vii amintiri din concediul de anul acesta sunt legate de polițiști: bulgari, sârbi, bosniaci. Dar hai să încep cu începutul, adică să mă scuz că, deși am promis că voi scrie mai des în concediu, am absentat, nu chiar nemotivat, timp de două săptămâni. Primele zile au fost la Vama Veche, vreme în care nu am putut scrie din cauza unui modem inteligent care mi-a transmis, în ciuda abonamentului cu trafic nelimitat care se achită lunar, că am depășit limita de 50 de MB rezervată calculatorului meu. Mă rog, să revin la oamenii cu cașchetă.
Într-o noapte am avut proasta insiprație să trec în Bulgaria, în căutarea unei mese copioase. Cu o bere la bord pe post de muscă pe căciulă, știu, huooooooooooo, am hoinărit până aproape de Albena doar pentru un haburger amărât și plin de colesterol de la un fast food. Cu insecta de acum bâzâind liniștită, doar nu mă oprise nimeni, am pornit pe drumul de întoarcere. Primul echipaj de poliție întâlnit, prima oprire. Îi dau actele. El cere cartea verde. N-am de unde să o scot, întâmplarea face ca asigurarea RCA să se fi pierdut pe drumul dintre firma de leasing și mine. Polițistul bulgar zice pe românește. “Amendă”. Eu îi răspund pe bulgărește, la îndemnul muștei, cu 40 de leva, adică 20 de euro. “Mulzumesc, șefu”, pe românește.
Plec, cu senzația de vinovăție că am cam stricat piața, din câte am înțeles, la bulgari, șpaga dată polițiștilor e de 10 euro. După 200 de metri, alt echipaj. Și altul. Și altul. Și altul, de ajunsesem să cred că Bulgaria este, de fapt, o mare secție de poliție. În fine, unul mă oprește și îmi spune “Iu dont nou to draiv”. “Uai”, zic și eu. “Bicoz”, îmi răspunde, chestie din care n-am înțeles dacă i s-au terminat cunoștințele de limba engleză sau “bicoz” era doar motivul pentru aceeași românească amendă. Mă rog, ca să nu creadă cineva că intenția mea a fost să ponegresc Bulgaria, spun doar că a doua zi m-am întors în la vecini pentru o supă de pește și niște scoici absolut delicioase (salutări, Diana :-) ). În plus, drumul București-Vama Veche se parcurge în patru ore pe la vecini și e o adevărată plăcere să conduci. Evident, condiția principală e să fie ziuă, când polițiștii, bag eu de seamă, dorm pentru a fi vigilenți noaptea.
La acest moment al povestirii, vă invit să-mi spuneți cine credeți că sunt mai răi decât polițiștii bulgari. Premiul constă în harta către locul unde mănânc eu scoicile alea delicioase și ieftine (cred că nu costă mai mult de 5 euro o porție). Răspunsul vine mâine, o dată cu a doua parte a poveștii.
