Care e cea mai proasta carte romaneasca?

Mă gândesc, desigur, la cărțile de oarecare notorietate, și nu la infatigabila producție de celuloză pusă la dispoziție cotidian de editurile din țară. Am în minte cărțile de care a auzit toată lumea, cele studiate în școli, în universități, beneficiare de studii, articole, licențe și teze de doctorat. E vorba de titlurile preamărite în simpozioane, de cele care ocupă un loc proeminent în panteonul literelor naționale. Trecând în revistă operele "canonice", n-am nici o ezitare să-mi afirm profunda antipatie față de Craii de Curtea Veche. Multă vreme, am preluat pe nemestecare judecățile ce făceau din producția mateină o carte tabu. Cum să pui, licean fără lecturi, sub semnul dubiului analizele lui Vianu? Cum să te fi îndoit, ulterior, de judecata de gust a unor Alexandru George, Ion Vartic sau, mai recent, Matei Călinescu? Am scris cândva despre personajul Mateiu Caragiale și am parcurs mare parte din bibliografia critică a operei sale. L-am recitit și nu-mi venea să-mi cred ochilor: cartea mi s-a părut o catastrofă. O lectură de maturitate m-a pus în situația unui auto knock-out: citeam pagină după pagină și eram șocat de cât de prost scrisă se dovedea "capodopera" lăudată la unison tocmai pentru presupusa ei calofilie!

Mircea Mihaies, revista Romania literara!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!