De 15 ianuarie trebuie să ai o idee nouă despre Eminescu, sau să-ți amintești despre un subiect suficient de vechi, încît să pară nou și să-l scrii, de ziua poetului. Azi, a fost prima oară cînd m-am gîndit la jurnalistul Eminescu încercînd să-l aduc în cea mai strictă contemporaneitate, cu toate datele sale de editorialist și factotum de la „Timpul”. Adică să zicem că îl luăm pe Eminescu din timpul său, îl aducem la zi cu informația și îi cerem să scrie un editorial pentru mîine. Cei care au citit gazetăria lui știu că scria și pe teme politice și pe teme
De 15 ianuarie trebuie să ai o idee nouă despre Eminescu, sau să-ți amintești despre un subiect suficient de vechi, încît să pară nou și să-l scrii, de ziua poetului. Azi, a fost prima oară cînd m-am gîndit la jurnalistul Eminescu încercînd să-l aduc în cea mai strictă contemporaneitate, cu toate datele sale de editorialist și factotum de la „Timpul”. Adică să zicem că îl luăm pe Eminescu din timpul său, îl aducem la zi cu informația și îi cerem să scrie un editorial pentru mîine. Cei care au citit gazetăria lui știu că scria și pe teme politice și pe teme economice sau sociale. Poetul avea ușă deschisă la Curte, prin Carmen Sylva, regina literată care semna cu acest pseudonim, avea amiciții tot mai suspuse în lumea politică, iar atunci cînd a murit în sanatoriul doctorului Șuțu, pe str. Plantelor din București, i-au regretat dispariția chiar și liberalii, cei mai atacați de el. Pe atunci, ar fi cazul s-o spunem, antisemitismul lui, care a existat, n-avea nici o legătură cu antisemitismul autohton din secolul 20, fiindcă nu mi-l imaginez pe naționalistul Eminescu devenind un complice la oprimarea semenilor săi, pe criterii etnice. În logica sa, poetul, ca apărător al românilor oprimați, cu siguranță că ar fi refuzat să se alăture celor care voiau să-i oprime pe evrei, din motive etnice. Conservatorul economic și politic avea o noblețe care l-ar fi împiedicat să achieseze, ca să zic așa, la ideile antisemite de la mijlocul secolului trecut ori să-i dea binecuvîntarea lui Nae Ionescu pentru celebra sa prefață la romanul lui Sebastian „De două mii de ani”. Dacă încercăm o translatare a sa azi, admițînd că ar fi cunoscut și trăit toată istoria României începînd din anul morții sale și pînă în data de 14 ianuarie 2008, mă întreb ce ar fi scris pentru mîine Eminescu, ca editorialist de cotidian? Dar asta nu în condițiile în care azi s-ar fi reapucat de scris, ci ca și cum ar fi scris fără întrerupere pînă azi, dar fără să publice. Să zicem că azi, la ședința de redacție a unui ziar cotidian, editorialistul Mihai Eminescu ar fi avut de ales între 1. Războiul Palatelor, 2. Situațiunea economică, 3. Problema socială a iernii, 4. Globurile de Aur și candidatul Cristian Mungiu, 5. Ziua de naștere a poetului național, adică a acelui Eminescu decedat în 1889, 6. Demisia lui CT Popescu de la conducerea ziarului „Gândul” 7. Psihoza națională provocată de premiul cel mare la Loto? 8.Revenirea în actualitate a afacerii Omar Haissam. Despre ce-ar fi scris Eminescu, azi pentru mîine?
