În anii '80, abia așteptam să apară o carte de Mircea Cărtărescu pentru a-mi face dubla datorie de cronicar literar și admirator înfocat. Cărtărescu mi-a plăcut de la primul vers citit și-mi place și azi, când îi parcurg săptămânal articolele de ziar. Cu un astfel de scriitor e ușor să te declari adept al "criticii de identificare"! Am scris despre tot ce-a publicat până în 1990. În ultimii nouăsprezece ani n-am recenzat decât jucăria plină de farmec numită De ce iubim femeile. E oarecum ironic, pentru că autori precum Cărtărescu trebuie încurajați mai ales acum,
În anii '80, abia așteptam să apară o carte de Mircea Cărtărescu pentru a-mi face dubla datorie de cronicar literar și admirator înfocat. Cărtărescu mi-a plăcut de la primul vers citit și-mi place și azi, când îi parcurg săptămânal articolele de ziar. Cu un astfel de scriitor e ușor să te declari adept al "criticii de identificare"! Am scris despre tot ce-a publicat până în 1990. În ultimii nouăsprezece ani n-am recenzat decât jucăria plină de farmec numită De ce iubim femeile. E oarecum ironic, pentru că autori precum Cărtărescu trebuie încurajați mai ales acum, când au pornit-o pe drumul gloriei. Adică pe drumul singurătății. Simt această absență de la datorie ca pe un abandon vinovat. E o eroare să-l lăsăm pe cel mai important scriitor român în viață pradă sictirului superior al condeierilor care se extaziază la cel mai plicticos făcător de fraze ce-și expune furunculii, dar se prefac a nu vedea proiectul copleșitor al operei lui Mircea Cărtărescu.
Mircea Mihaies, Romania literara, articol integral!
Nota bene!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
AVEM TREABA!
