De la Akaki Akakievici încoace soarta bugetarului e nesigură și aproape totdeauna nedreaptă din punctul lui de vedere. Visul său e să rupă lanțul care-l leagă de piciorul biroului și de umorile șefului direct. Bugetarul mic joacă la loto, speră într-o moștenire și crede în ceea ce îi scrie la horoscop. E milos cu cîinii fără stăpîn, iar coșmarul lui sînt controalele „inopinante”. Relația îndelungată cu publicul l-a făcut nevricos și sub stratul său subțire de amabilitate se ascunde o fiară care i-ar mînca pe cei care îi toacă nervii de dincolo de ghișeu.
De la Akaki Akakievici încoace soarta bugetarului e nesigură și aproape totdeauna nedreaptă din punctul lui de vedere. Visul său e să rupă lanțul care-l leagă de piciorul biroului și de umorile șefului direct. Bugetarul mic joacă la loto, speră într-o moștenire și crede în ceea ce îi scrie la horoscop. E milos cu cîinii fără stăpîn, iar coșmarul lui sînt controalele „inopinante”. Relația îndelungată cu publicul l-a făcut nevricos și sub stratul său subțire de amabilitate se ascunde o fiară care i-ar mînca pe cei care îi toacă nervii de dincolo de ghișeu. Dacă a fost angajat pe pile, urmărește înfrigurat cariera celui care i-a asigurat locul într-un birou. Cîtă vreme protectorului îi merge bine, se simte și el asigurat. Dacă protectorul e lovit de vreun ghinion, pe el încep să-l bîntuie presimțiri negre. Bugetarul angajat prin concurs sau care ocupă o funcțiuță de care e nevoie are întotdeauna mai mult de lucru decît ceilalți din birou, face ore suplimentare și se teme să nu fie sabotat de colegii care n-au de făcut mare lucru. Cînd se vorbește de vreo reducere de personal pe el îl cheamă primul șeful la o discuție – fiindcă el și-ar putea găsi imediat de lucru în altă parte, nu ca „ăștilalți” care ar rămîne muritori de foame dacă i-ar da afară. Cum n-are protectori, el nu avansează decît dacă se mai dă vreun concurs la care nu se înscrie nici o pilă. Tot lui i se spune mai întîi de un eventual concediu fără plată, iar acum, cu reducerile astea de posturi pe cît punem pariu că la o eventuală evaluare el(sau ea) va fi trecut în șomaj fiindcă n-are pe nimeni care să-i țină spatele, încît membrii comisiei de evaluare îl pot da afară fără să se teamă că vor primi un telefon să-l pună la loc, dacă nu vor să treacă și ei prin fața unei comisii de evaluare.
O soluție pentru corectitudinea eventualelor evaluări ar fi ca membrii comisiilor să fie aduși din străinătate, ca arbitrii de fotbal și să fie ținuți sub pază cît timp își fac treaba prin România.
