Mi-a semnalat strajnik articolul lui Liviu Voinea si bine a făcut. Pentru că chiar e de făcut o dezbatere despre contribuția privaților la criză și despre vina lor, despre neputințele lor în restructurare, despre viziunea sălbatică și iresponsabilă social asupra mîinii de lucru etc. Un citat din Voinea și, cu voia dvs., un citat din mine. Scriam în Money Express acum cîteva săptămîni (bienînțeles, nu cu argumente economice, că nu-s expert) despre clonarea ineficienței din aparatul public în aparatul privat și <strong>despre o clasă de mijloc nocivă formată din farniente</strong>
Mi-a semnalat strajnik articolul lui Liviu Voinea si bine a făcut. Pentru că chiar e de făcut o dezbatere despre contribuția privaților la criză și despre vina lor, despre neputințele lor în restructurare, despre viziunea sălbatică și iresponsabilă social asupra mîinii de lucru etc. Un citat din Voinea și, cu voia dvs., un citat din mine. Scriam în Money Express acum cîteva săptămîni (bienînțeles, nu cu argumente economice, că nu-s expert) despre clonarea ineficienței din aparatul public în aparatul privat și despre o clasă de mijloc nocivă formată din farniente (identici cu statul sau produși de stat în privat).
Mai întîi, Voinea:
Mai mult decât atât, creșterea profiturilor în plină criză nu este un semn de restructurare, ci este jecmăneală curată și dovada lipsei de concurență.
Lăsați-o, vă rog, mai încet și cu argumentul că nu au fost falimente răsunătoare în mediul privat, ceea ce ar trebui interpretat drept o dovadă a succesului restructurării sectorului privat. În primul rând că nu este adevărat - sunt zeci de mii de falimente în rândul micilor întreprinzători.
În al doilea rând, băncile păsuiesc unele firme ca să nu înregistreze pierderile în contabilitate. Alții nu sunt lăsați să moară din considerente sociale și de rol în economie. Pe alții îi salvează niște contracte cu statul. Nu puțini sunt cei care au trecut în economia subterană. Oricum, numărul falimentelor din economie va crește și trebuie să adăugăm aici și abandonarea unor proiecte de investiții, care sunt tot un fel de falimente înainte de a începe.
Eu găsesc sursa lipsei de eficiență în privat într-o clonare fără imaginație a iresponsabilității din domeniul public:
Nu mai stiu cum a devenit o axioma faptul ca in domeniul privat competitia ridica standardele si gradul de utilizare a oamenilor. Bun, poate e timpul sa luam mitul si sa dam putin cu el de pereti pe timp de criza. Exista niste adevaruri despre performanta in mediul privat, dar exista si un mare adevar trecut sub tacere. Ma gandesc la o “clasa de mijloc” formata in cotloanele marilor companii. Ma gandesc la situatii stranii din paturile de management sau “palmasi” care ating de foarte multe ori calmul si relaxarea din unele medii bugetare.
Mediul privat a imprumutat foarte mult din cultura bugetara, fara ca macar s-o recunoasca. Cate stiri ati citit despre nepoate, sotii, rubedenii ale mai-marilor politici care lucreaza in performantul mediu privat in posturi care solicita putin sau deloc. Ba e companie de electricitate, ba e companie de petrol si gaze, ba birou de avocatura si cate si mai cate. Acolo unde lucrurile au mers bine (iar cand legatura cu statul a fost stransa, afacerile au mers mai mereu foarte bine), s-a tot dezvoltat o intreaga patura de pile-relatii-prietenii strecurata subtil sub o frumoasa masca a performantei si a goanei capitaliste pentru “mai bine”. Dorinta de schimbare a anilor ‘90 s-a manifestat discursiv; dar adevarata schimbare s-a petrecut mult mai lent, aproape imperceptibil.
M-ar interesa părerea dvs. despre contribuția din mediul privat la criza în varinta sa romanească. Eu chiar cred că varianta mondială a crizei ne-a stopat avîntul idiot către o criză locală care oricum s-ar fi produs și a cărei amînare n-ar fi făcut altceva decît să sporească dezastrul. Aștept sugestii și apoi revin cu ele într-o încercare de dezbatere mai amplă.
Mai mult decât atât, creșterea profiturilor în plină criză nu este un semn de restructurare, ci este jecmăneală curată și dovada lipsei de concurență.
Lăsați-o, vă rog, mai încet și cu argumentul că nu au fost falimente răsunătoare în mediul privat, ceea ce ar trebui interpretat drept o dovadă a succesului restructurării sectorului privat. În primul rând că nu este adevărat - sunt zeci de mii de falimente în rândul micilor întreprinzători.
În al doilea rând, băncile păsuiesc unele firme ca să nu înregistreze pierderile în contabilitate. Alții nu sunt lăsați să moară din considerente sociale și de rol în economie. Pe alții îi salvează niște contracte cu statul. Nu puțini sunt cei care au trecut în economia subterană. Oricum, numărul falimentelor din economie va crește și trebuie să adăugăm aici și abandonarea unor proiecte de investiții, care sunt tot un fel de falimente înainte de a începe.
