Am citit ceva mai devreme un interviu cu Dinu Patriciu apărut în EVZ. Politică, afaceri, mass media etc.
În Dinu Patriciu vorbesc cel puțin două persoane. Una care-l urăște pe Băsescu, obsedată. Și care din acest motiv l-ar găsi și pe dracul mai bun ca președinte al României. Obsesia anti-Băsescu îl macină în atît de mare măsură încît, după părerea mea, îi alterează puterea de observație și analiza. Pentru cineva cu orgoliul lui Patriciu această ură e pînă la un punct de înțeles. Cînd ești convins că ai fost băgat la pușcărie din ordinul lui Băsescu
Am citit ceva mai devreme un interviu cu Dinu Patriciu apărut în EVZ. Politică, afaceri, mass media etc.
În Dinu Patriciu vorbesc cel puțin două persoane. Una care-l urăște pe Băsescu, obsedată. Și care din acest motiv l-ar găsi și pe dracul mai bun ca președinte al României. Obsesia anti-Băsescu îl macină în atît de mare măsură încît, după părerea mea, îi alterează puterea de observație și analiza. Pentru cineva cu orgoliul lui Patriciu această ură e pînă la un punct de înțeles. Cînd ești convins că ai fost băgat la pușcărie din ordinul lui Băsescu e aproape cu neputință să-ți mai faci ochi de cumătru cu el. Totuși un om superior se străduiește să se desprindă de ranchiuni și de micimile cotidiene. Cea de-a doua persoană care vorbește în el e omul de afaceri inteligent, de un liberalism bine articulat, dar mai degrabă tradiționalist, căruia i-au rămas destule în minte din cartea despre liberalism pe care a plagiat-o cu ani în urmă. Opiniile lui despre mersul afacerilor în țară și în lume, despre SUA și Europa mi se par citabile, chiar dacă poți să ai cu totul altă părere decît el. În sfîrșit, ar mai fi și acel Dinu Patriciu al lucrurilor despre care evită să vorbească, deși ar putea-o face – acțiunile sale de mecenat, pe care le-a început cu mulți ani înainte de a fi ajuns unul dintre cei mai bogați oameni din România.
