Anunțul că de la 1 august Europa Liberă nu va mai emite pentru România nu m-a luat pe nepregătite, dar mi-a stîrnit o imensă părere de rău. Poate că unii dintre dvs n-au ascultat „Șopîrlița”, cum i se mai spunea, cu simpatie, sau „Radio Șanț”, cum îi ziceau activiștii de partid și securiștii, care o ascultau și ei pînă în 1989. Acest post de radio face parte din nopțile mele de pe cînd aveam 16 ani. După 1990 am putut să-i cunosc, pe rînd, pe unii în România, iar pe alții la Praga, pe N.C.Munteanu, pe Vladimir Tismăneanu, pe Monica Lovinescu și pe Virgil
Anunțul că de la 1 august Europa Liberă nu va mai emite pentru România nu m-a luat pe nepregătite, dar mi-a stîrnit o imensă părere de rău. Poate că unii dintre dvs n-au ascultat „Șopîrlița”, cum i se mai spunea, cu simpatie, sau „Radio Șanț”, cum îi ziceau activiștii de partid și securiștii, care o ascultau și ei pînă în 1989. Acest post de radio face parte din nopțile mele de pe cînd aveam 16 ani. După 1990 am putut să-i cunosc, pe rînd, pe unii în România, iar pe alții la Praga, pe N.C.Munteanu, pe Vladimir Tismăneanu, pe Monica Lovinescu și pe Virgil Ierunca, pe Nicolae Stroescu-Stînișoară, pe Emil Hurezeanu, pe Liviu Tofan, pe Nestor Ratesh, pe Mircea Carp și pe Ioana Măgură-Bernard, pe Iosif Klein-Medeșan, pe Victor Eskenaszy, pe Michael Shafir, pe EugenTomiuc, pe Ileana Giurchescu. Îi cunoșteam dinainte pe Gelu Ionescu, care mi-a fost profesor la facultate și pe Mircea Iorgulescu, de la „România literară” Nu-i amintesc aici pe cei au lucrat sau colaborat la Europa Liberă după 1990. Cu cei mai mulți dintre ei m-am împrietenit. Cu cîțiva m-am certat cît am fost șef al Biroului din București al Europei Libere.
Nu știu cîți dintre ascultătorii acestui post de radio regretă că Europa Liberă nu va mai emite pentru România, oricum nu i-a întrebat, din păcate, nimeni, dar cred că sînt destui politicieni încîntați de această decizie. La capitolul celor mai încîntați se află cu siguranță Corneliu Vadim Tudor și Adrian Păunescu, urmați la mică distanță de Adrian Năstase și de Gh. Funar. Nu departe e, cred, Ion Iliescu care după 1990 a reproșat în repetate rînduri Europei Libere o „anumită încrîncenare” în ceea ce-l privește. Probabil că și Nicolae Văcăroiu răsuflă ușurat. Într-un singur pachet de satisfacuți i-aș pune pe Micky Șpagă, pe Rodica Stănoiu, pe Miron Mitrea și pe Dan Matei Agathon. Cel puțin mulțumit e, cred, și Dan Voiculescu și, nu în ultimul rînd, mai e, cu certitudine, Viorel Hrebenciuc. În afară de politicienii pe care i-am amintit, cu siguranță că la 1 august vor sărbători decesul românesc al Europei Libere toți securiștii care au participat la încercările de a intimida sau de a face să explodeze departamentul românesc al Europei Libere de la Munchen.
