Recunosc vinovat, văzînd ascensiunea filozofării jurnalistice la noi, m-am încumetat să scriu, în pagina de Popcult din Cotidianul de azi, despre un slogan aproape publicitar cu inflexiuni filozofice, "be yourself", celebru, cu diverse variațiuni în societatea de azi.
Am păcătuit prin meditație destul de ieftină, dar chiar sinceră, asupra ipocriziei acestui "fii tu însuți" care, de fapt, este aproape condiționat de prezența unei camere de luat vederi. mi-am luat cîteva înjurături în comentarii, normal, că adică de ce mă dau eu așa deștept și de ce îmi permit să nu
Recunosc vinovat, văzînd ascensiunea filozofării jurnalistice la noi, m-am încumetat să scriu, în pagina de Popcult din Cotidianul de azi, despre un slogan aproape publicitar cu inflexiuni filozofice, "be yourself", celebru, cu diverse variațiuni în societatea de azi.
Am păcătuit prin meditație destul de ieftină, dar chiar sinceră, asupra ipocriziei acestui "fii tu însuți" care, de fapt, este aproape condiționat de prezența unei camere de luat vederi. mi-am luat cîteva înjurături în comentarii, normal, că adică de ce mă dau eu așa deștept și de ce îmi permit să nu scriu despre criza țării, ci despre propria-mi prostie...
Așa că simt nevoia să justific puțin panseurile. E evident că în toată industria mediatică sindromul eului puternic dominator apare în showbiz, politică, în general la vîrf. Vadim Tudor se pretinde tot timpul el însuși, în nesfîrșita lui ipocrizie. Gigi Becali face la fel. Pînă și Geoană s-a apucat să fie el însuși. Nici lui Vanghelie nu-i mai e rușine că nu știe gramatica de clasa a doua.
Ca să nu mai vorbim cît de ele însele sînt tot timpul roboții divertismentului, starurile tv. Starurile de toate felurile, de la hip hop la rock eșuează în prostie cînd devin prea ei înșiși, adică vorbesc foarte mult despre ei, ceea ce nu e neapărat același lucru... Big Brother devine boring tocmai atunci cînd concurenții sînt prea ei înșiși. v-ați întrebat de ce au succes fotografiile gen paparazzo, deși sînt aranjate cu "victimele" în proporție de 90% . De ce au succes emisiunile filmate de amatori și alea aranjate? pentru că e plin de personaje care par ele însele...
Așadar filozofia mea ieftină se referea mai ales la o strategie prin care poți manipula eficient camera de luat vederi. Pricepuții în marketingul de imagine recomandă o atitudine "diferită" și coerent surprinzătoare pentru a da impresia de naturalețe consumatorului.
Această autoreflexivitate continuă devine obositoare. E ca acei prieteni care, și atunci cînd vrei să le spui ceva serios, te copleșesc imediat cu o confesiune mult prea intimă care e un soi de marcare a teritoriului: ești confesorul meu, știi totul despre mine!
Nu demonizam televizorul sau netul. Era doar o formă de a-mi exprima plictiseala față de aceste strategii ieftine de autenticizare. Sînt fumate, obosite. În loc de atîta confesiune la televizor mi s-a făcut dor de material bine documentat, în loc de atîtea experiențe de viață, prefer experiențe de profesionist, în loc de atîtea transmisii în direct, prefer rezumate inteligent montate.
Hai că vă las. Fiți voi înșivă dacă n-aveți nimic mai bun de făcut:)
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
