Sunt microbist de ocazie, mă uit la toate meciurile importante doar ca să nu fiu în situația, nasoală în meseria mea, de a nu ști ce s-a întâmplat cu o seară înainte. Mă rog, uneori, mai rar, e vorba și despre un pic de pasiune, dar astea deja sunt excepții. Victor Pițurcă spunea, după" meciul" cu Austria, că nu s-a întâmplat nimic, că speranța moare ultima. Așa e, dacă stau să scormonesc printre amintirile reale sau sugerate de emisiunile retropsective de la tv. În '92, danezii câștigau Campionatul Eruopean adunați de pe plaja fiind, după ce Iugoslvia a fost exclusă
Sunt microbist de ocazie, mă uit la toate meciurile importante doar ca să nu fiu în situația, nasoală în meseria mea, de a nu ști ce s-a întâmplat cu o seară înainte. Mă rog, uneori, mai rar, e vorba și despre un pic de pasiune, dar astea deja sunt excepții. Victor Pițurcă spunea, după" meciul" cu Austria, că nu s-a întâmplat nimic, că speranța moare ultima. Așa e, dacă stau să scormonesc printre amintirile reale sau sugerate de emisiunile retropsective de la tv. În '92, danezii câștigau Campionatul Eruopean adunați de pe plaja fiind, după ce Iugoslvia a fost exclusă din competiție din cauza războiului. Deci, domnule Pițurcă, mesajul dumneavoastră de după meci e corect, spranța moare ultima, oricând poate pica un răzbel în regiunea Balcanilor, și cine -alții decât sârbii- pot fi protagoniști. Noi, bulgarii? Să fim serioși. Hai, să sperăm!
