Cotidianul în care cred şi în ce nu cred la Cotidianul

Chiar dacă sînt spectaculoase şi stîrnesc curiozitatea, nu cred că ziarul Cotidianul trebuie să devină instrumentul răfuielilor personale ale noului său director. Dacă decizia lui Cornel Nistorescu  de a scoate de pe Cotidianul.ro un articol despre relaţiile cu Securitatea ale lui Petru Romoşan a stîrnit reacţii dezaprobatoare în lumea presei, normal era ca directorul ziarului să răspundă tot personal acestor reacţii – ceea ce a şi făcut într-un PS din editorialul său de azi. O primă decizie pe care o consider nefericită nu cred că poate fi îndreptată prin întrebuinţarea ziarului într-un chip şi mai nefericit. După concedierea lui Cristian Pătrăşconiu, care m-a stupefiat, au dispărut de pe lista de comentatori invitaţi Alin Fumurescu, Daniel Vighi şi Teodor Baconsky. De asemenea, nu vor mai scrie în Cotidianul Emil Hurezeanu, Doru Buşcu, Robert Turcescu şi Adrian Ursu. După demiterea lui Cristian Pătrăşconiu, Liviu Antonesei a anunţat că renunţă să mai colaboreze la Cotidianul. Sînt, mi s-a spus, prea multe comentarii în acest ziar. Poate că aşa e, dar să nu uităm că această formulă, brevetată de Cotidianul, a fost preluată de alte ziare centrale, nu invers. Nu mi se pare o idee bună să renunţăm la identitatea pe care ne-am construit-o pentru a deveni ziarul unei singure voci. Cu excepţii care să întărească regula. Înţeleg că pentru Cornel Nistorescu încercarea de a scoate Cotidianul din dificultate e un pariu personal dificil. Şi vă daţi seama că sper ca acest ziar unde m-am simţit la fel de liber şi de motivat ca jurnalist ca la Europa Liberă să depăşească dificultăţile actuale. Dar mai sper ca din ideea acestui ziar să nu rămînă doar numele, dacă va trece de dificultăţile de azi.