Dacă nici pentru guvernele din umbră partidele n-au oameni, vă dați seama ce sărăcie de competență domnește în politica noastră. Timp de patru ani, două dintre partidele care contează în România, PD, devenit ulterior PD-L, și PSD s-au lăudat că sînt în căutare de persoane bine pregătite cu care să-și îmbogățească oferta. Asta ca să nu mai amintim că din pricina crizei sale de personalități, PNL a avut probleme cu schimbarea miniștrilor. Speranța că votul uninominal va obliga partidele să scoată prospături la iveală tinde să se transforme într-una dintre
Dacă nici pentru guvernele din umbră partidele n-au oameni, vă dați seama ce sărăcie de competență domnește în politica noastră. Timp de patru ani, două dintre partidele care contează în România, PD, devenit ulterior PD-L, și PSD s-au lăudat că sînt în căutare de persoane bine pregătite cu care să-și îmbogățească oferta. Asta ca să nu mai amintim că din pricina crizei sale de personalități, PNL a avut probleme cu schimbarea miniștrilor. Speranța că votul uninominal va obliga partidele să scoată prospături la iveală tinde să se transforme într-una dintre multele iluzii pierdute ale celor care iau de bune promisiunile politicienilor. Partidele defilează cu aproximativ aceiași oameni nu pentru că s-ar fi terminat oamenii capabili și charismatici din România, ci pentru că nu există dorința de a-i atrage. În competiția internă a datului din coate și a conservării locurilor din fiecare partid nu e loc pentru nou veniți. Dacă e vorba de liste de susținători, cu adeziunea în clar, e perfect. Dacă în schimb se ajunge la împrospătarea cremei fiecărui partid în parte, nu se poate face nimic, fiindcă cea existentă e mai tare ca betonul.
