Prin toamnă, cînd se zvonea că va să vină, m-am hotărât să-i fac o aroganță crizei. I-am zis, isterico, să te văd ce faci dacă nu merg cu valul, dacă te înfrunt bărbătește? Mă rog, așa am zis, că o provoc bărbătește, dar am apelat la una dintre armele preferate ale femeii, shoppingul. Deci, am cumpărat fără să țin cont de căderile de la Bursă, de leul care lua viteză pe <strong>toboganul pieței valutare sau de ciorănismele FMI</strong>.
Cu frenezie, cu îndârjire, cu simțul chibzuinței trimis în șomaj tehnic, am risipit, fidel ideii că jumătate din criză,
Prin toamnă, cînd se zvonea că va să vină, m-am hotărât să-i fac o aroganță crizei. I-am zis, isterico, să te văd ce faci dacă nu merg cu valul, dacă te înfrunt bărbătește? Mă rog, așa am zis, că o provoc bărbătește, dar am apelat la una dintre armele preferate ale femeii, shoppingul. Deci, am cumpărat fără să țin cont de căderile de la Bursă, de leul care lua viteză pe toboganul pieței valutare sau de ciorănismele FMI.
Cu frenezie, cu îndârjire, cu simțul chibzuinței trimis în șomaj tehnic, am risipit, fidel ideii că jumătate din criză, cel puțin în România, este cauzată de psihoză mai mult decât de lipsa capitalului (știam pe vreo câțiva care, în urma decretărilor oficiale că urmează dezastrul, au renunțat să mai angajeze contracte, s-au pregătit sufletește să disponibilizeze niște oameni, asta deși încă nu aveau nici o problemă, nimeni nu le anulase nici o comandă, nici un furnizor nu le spusese că nu își mai poate onora obligațiile) și că, în cele din urmă, oamenii își vor aduna mințile de pe la dezastrele ipotetice la care plecaseră să fie spectatoare.
Asta se întâmpla în toamnă. În iarnă, când înțelepții își fac car, eu îmi făceam șalupă. Reformulez, că o să luați de bună faza cu șalupa. Deci, în iarnă, deși nu cred în zodii, am făcut cinste taurilor, am perseverat: am continuat să consum de parcă tocmai descoperisem că un unchi demult uitat, pe nume Ali Baba, îmi lăsase moștenire parola de la peștera secretă din Elveția.
Cum ruda necunoscută a întârziat să mă treacă în testament, m-am trezit cu primăvara mângâindu-mă compătimitor pe cap: amice, e criză. E criză, primăvaro, îi răspunsei resemnat. Și? Ce faci? Ce să fac, văd că asta cu consumul excesiv nu m-a ajutat să o bat, strâng puțin cureaua. Primăvara s-a uitat și n-a văzut nici o curea. O fi vândut-o, și-a spus, pesemne, n-avea ea de unde să știe că nu port. Delicată, a trecut însă cu vederea aspectul. Tu??? Cum ai să faci tu asta, m-a întrebat sceptică. Păi, știi laptele ăl mai scump pe care îl serveam păpam eu dimineața, cu cereale, în speranța că poate o să devin amuzant ca Seinfeld? De acum înainte, consum doar made in Romania. Apoi, poate că ți-am spus de amanta cunoscută în toamnă și cucerită recent, hai că știi, cea despre care îți povesteam că îi place să bea numai beuturi scumpe. Ea, da. Ei bine, ce dacă are să fie mai puțin focoasă, de aici înainte o sa-i dau exclusiv fără plumb 95, că în gât nu-i stă. Și pantofii, îți amintești cât îmi plăceau mie pantofii și hainele? Gata, este sfârșitul unei frumoase prietenii între mine și magazine. Și…asta mi-e cel mai greu să-o spun, sora ta, vara, probabil ai simțit că e ceva între noi, că o iubesc. Cu toate astea, n-am s-o mai duc la Vamă ca altădată, de câte ori voia soarele ei să se scufunde în mare. Nu, doamnă, nu, o să mergem programat, ca un cuplu blazat și responsabil.
Gata, v-am spus povestea mea de criză, inspirat fiind de o campanie a Realității TV, recentă, pe care am descoperit-o în seara asta. Criza e în terenul vostru acum :-)
PS
În ciuda resemnării aparente din final, eu tot mai cred că blestematele astea de probleme economice au să treacă destul de repede. Dacă nu, oricum nu-mi fac probleme, un pat și o masă caldă se vor găsi ele, vorba aceea, am ajuns să port conversații publice cu primăvara. :-)
