România· 1 min citire

Cu ochi blînzi

Vox Publica
Scris de Vox Publica Publicat: 17 nov. 2008, 14:57

S-a stins prozatorul Ioan Lăcustă. Ne cunoșteam din anii optzeci, de la cenaclul Junimea. Eram prieteni, dar nu în relații de vizită. Avea o sensibilitate specială, iar în scris atingea profunzimi care ar fi trebuit să-i aducă o recunoaștere consistentă. Discret și de o modestie aproape bolnăvicioasă se ferea de publicitate. Așa se face că acest om atît de talentat e azi necunoscut multor cititori. În ultimii ani a fost tot mai bolnav. Ceea ce l-a ajutat să supraviețuiască a fost imensa lui dragoste pentru literatură. Dintre cărțile lui, cea mai apropiată mi-a rămas

  S-a stins prozatorul Ioan Lăcustă. Ne cunoșteam din anii optzeci, de la cenaclul Junimea. Eram prieteni, dar nu în relații de vizită. Avea o sensibilitate specială, iar în scris atingea profunzimi care ar fi trebuit să-i aducă o recunoaștere consistentă. Discret și de o modestie aproape bolnăvicioasă se ferea de publicitate. Așa se face că acest om atît de talentat e azi necunoscut multor cititori. În ultimii ani a fost tot mai bolnav. Ceea ce l-a ajutat să supraviețuiască a fost imensa lui dragoste pentru literatură. Dintre cărțile lui, cea mai apropiată mi-a rămas „Cu ochi blînzi”. Cu ea a debutat, în volum personal. Altfel, debutul lui, ca al majorității optzeciștilor, e legat de antologia Desant 83. Dumnezeu să-l ierte.

Distribuie articolul

Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News

Mai multe știri din România