Culise academice, Ghinea & Miroiu. Etică to go

Cristi Ghinea este una dintre puținele voci care-mi plac din școala Dilema, vajnică producătoare de discipoli "iesofcors", gen Cioroianu, în domenii variate, de la politic, la critică literară.
Ghinea publică o corespondență purtată cu profesorul care îi coordonează doctoratul, Adrian Miroiu. La prima lectură, mi s-a părut deplasat tonul "de sus" al profesorului care îi cerea doctorandului Ghinea, după apariția articolului "Despre cum poate fi un negru președinte", să pună mîna pe niște cărți, să-și mai ia niște cursuri. Scrie Miroiu:

• Cred că am fost clar: nu mă deranjează opiniile politice sau valorile pe care le susține cineva. Ce mă interesează este ca un doctorand al meu să știe despre ce vorbește. Cînd discută despre turme, nu știe care este paradigma cea mai influentă în știința politică de azi. Cînd scrie despre minorități, trebuie să văd că știe care au fost discuțiile despre acestea. Iar dacă nu înțelege că nu pur și simplu afirm ceva, ci mă bazez pe anumite considerații, e și mai clar că nu a înțeles unde bat. Am propus unele cursuri și îți cer să le iei, celelalte le poți lua facultativ, aceasta pentru că eu consider ca pentru pregătirea ta ca doctorand acele cursuri sînt esențiale.

Și pe mine m-ar fi scos din minți tonul. Totuși. Am mers apoi și am citit articolul incriminat. Și nu am mai fost de acord cu Ghinea. Nu știu de ce mi s-a dus buhul de corect politic, n-am făcut decît să mai citesc și altceva decît Allan Bloom. Și mi-e greu să înțeleg orientarea neoconservatoare romaneasca situata ferm impotriva PC-ului fara ca acesta sa fi adăstat vreodată pe aici - probabil aș fi avut rețineri și critici raționale împotriva exagerărilor de tip american dacă le-aș fi simțit vreodată în Romania. Și pe mine mă amuzau valurile de "feminiști" cu burse pe la facultățile de afară. Au fost mode, e adevărat, dar ce legătură are asta cu un discurs atent cu minoritățile?
Revenind, citez din articolul despre Obama al lui Ghinea:

• Dacă albii votează cu Obama în aceeași măsură în care ar fi făcut-o pentru orice democrat (ba chiar mai mult, dintr-un fel de exasperare autoflagelatorie: să dovedim odată că nu sîntem rasiști!), atunci cum se explică procentul covîrșitor al negrilor care votează pentru el? Oricum majoritatea negrilor votau cu democrații, dar acum procentele sînt chiar mai mari și mobilizarea mai intensă decît la orice alte alegeri. Dacă un alb care nu votează cu Obama pentru că e negru e rasist, un negru care votează cu Obama pentru că e negru e tot rasist? Răspunsul corect politic este că nu, doar cei privilegiați pot fi rasiști, doar albii. Negrii nu pot fi rasiști din principiu. Evident, o prostie. Negrii au și ei dreptul de a fi pămînteni, de a avea defectele pămîntenilor, deci și de a fi rasiști. A le lua acest drept este... rasism. Rasismul corectitudinii politice.

Ei, genul ăsta de sofisme de cafenea mă deranjează și pe mine, și nu din motive ideologice, ci din motiv că seamănă prea mult cu toate clișeele triste via Pleșu, Dan C Mihăilescu et comp. Ajungem pe poziții radicale imediat tocmai din motive de formulare. Toată corespondența asta publicată de Ghinea arată acest păcat al formulării pamfletărești și al neînțelegerii cauzate de sofismul dilematic.
Concluzii:
- articolul despre Obama era slab
- reacția profesorului Miroiu a fost dură dar justificată (și nu o spun pentru că aș fi "afin" ideologic)
- decizia lui Cristi Ghinea de a-și face doctoratul cu un tip de care îl desparte orientarea ideologică și reflexele de discurs public a fost curajoasă, dar a ținut puțin dintr-un orgoliu inutil
- decizia lui Ghinea de a publica acea corespondență a fost greșită

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca