Culmea amabilității corporatiste sau culmea crizei?

Ieri după-amiază primesc un telefon. Bună ziua, de la Porsche Leasing vă deranjez. Da, zic. Și deschid rapid o fereastră de internet să văd dacă am vreo restanță, că nu se știe niciodată cu online banking-ul cât dureazăpână când ajung banii la destinație. Am sunat să vă mulțumesc din partea Porsche Leasing că ați achitat ultima factură. Cu multă plăcere, dar am întârziat destul de mult. Da, voiam să vă mulțumesc că nu ați întârziat decât o lună. Asta e ironie? Nu, nu e ironie, iar din tonul vocii, ușor încurcat, nici glumă proastă nu poate fi. Îmi mulțumește încă o dată, ne urăm rămas bun.  A înnebunit lupul? Le-a înmuiat criza inimile multinaționale? Oricum, nu mi-am schimbat părerea, amabilitatea corporatistă este odioasă în falsitatea ei.