Cum mi-am petrecut libertatea presei. Firea, CNA, Giurgiu

Cum mi-am petrecut libertatea
Ziua libertății presei a fost tristă. M-așteptam să se caute cazuri, să se discute despre ziariști care au suferit din cauza unor opinii sau articole. N-am găsit mai nimic din asta. a fost mai degrabă un prilej de filozofare fără obiect. A venit un raport din care am dedus că presa românească e doar, așa, pe jumătate liberă.
Realitatea a încercat o discuție despre moguli numai că "eroii" nu s-au prezentat. N-a ieșit. pentru că mogulii erau acasă, urlau la angajați (a se vedea Voiculescu și Firea). Vîntu a intrat în direct de la Viena dintr-un decor cu ceas vechi și chestii aurite și a garantat arogant libertăți pînă în punctul în care ajungi să lauzi Al Qaeda. Cît timp există acea aroganță și nu există o contrapondere din partea breslei, libertatea jurnalistului rămîne la stadiul de capriciu. Mă deranjează ideea, parafrazez oarecum din Tolontan, că sînt liber doar pentru că așa vrea unul sau altul.
O să înșir cîteva probleme ale presei așa cum le văd eu și aștept să le comentați:
Prima și cea mai mare acum: AUTOCENZURA. Dacă cineva îți toarnă în ureche tot timpul că n-ai făcut bine că ai scris aia sau aia pînă la urmă eviți, pentru liniștea ta, să mai abordezi subiecte incomode. E problema pe care am întîlnit-o cel mai des printre ziariști.
Comenzile. Există locuri în presă unde campaniile se fac la comandă. mai are rost să amintesc de Voiculescu sau Stănescu sau cazuri din istoria TVR? Așa stau lucrurile.
Nu există loc pentru obiectivitate sau încredere în profesionalism. Lipsa de susținere pentru un jurnalist care se aruncă de unul singur în reflectarea unui subiect dificil îi poate fi fatală.
Presiunea clienților de publicitate. Afacerea cu presa este una încă fragilă. Ce te faci dacă pierzi un client mare de publicitate dupa un articol? Nu mai bine ești precaut și nu te iei de el? Ziarele care nu au destule alternative de susținere financiară internă sînt extrem de vulnerabile. Din păcate, în România, multe afaceri sînt încă legate de politic.
Nu sîntem Burkina, deși cică sîntem aproape de ei ca libertate a presei, dar avem o problemă pentru simplul fapt că jurnalistul trebuie de prea multe ori să riște ca să fie împăcat cu sine. Normal ar fi să nu comiți acte de eroism pentru o simplă opinie sau pentru un articol. Dacă reacționezi în situații dificele vei avea imediat o reputație de angajat dificil cu care nimeni nu prea va mai vrea să aibă de-a face.
Niciodată n-o să ai un articol echivalent cu un dosar al procuraturii. Presa este esențial subiectivă. Se învață din clasa a 9-a că realitatea se reconstruiește în funcție de partiprisuri, nu este un dat. Dacă jurnalistul nu are susținere în subiecte dificile, acesta este pradă sigură. Pentru că el nu e nici justiția, nici vreun watchdog protejat de vreo instituție.
Fără susținere, este un simplu nene salariat la mîna cui dorește să-l joace puțin pe degete. Să mai amintesc ce înseamnă să stai vreo trei luni pe tușă fără bani de chirii rate etc? În plus, un jurnalist bun are toate șansele să supere cam pe toată lumea...
CNA, FIREA, CRP
Foarte tare decizia CNA de a-i atrage atenția lui Voiculescu în legătura cu intervenția mitocănească la propria televiziune (mă rog, e a fiicei lui). S-a rățoit și la Macovei și la Firea prin intervenție telefonică în cadrul emisiunii Stirea Zilei.
Și cum tot vorbeam de libertatea presei, jurnalista Firea a fost apărată de CNA, nu de Clubul Roman de Presă. o breaslă a jurnaliștilor, care să preseze măcar pentru niște drepturi elementare, de la libertatea de expresie, pînă la orele de muncă, e mai mult decît necesară. Dar cine s-o facă. CTP?
Giurgiu, împărțeala
Împotriva lui Giurgiu s-au întors foștii susținători, liberalii. Cînd n-a mai fost bun l-au scos ca pe o măsea stricată. TG a greșit cu diverse investiții inexplicabile în marketing, în consilieri în etc. Dacă lucrurile sînt așa de grave, nu înțeleg de ce justiția acționează așa de greu.
Pînă la dovedirea vinovățiilor financiare, se întîmplă altele: luptă grea PNL-PSD pentru director și alți șefuleți care ar putea reflecta "adecvat" febra referndumului. TVR este politizată prin lege. Raportul TVR este la mîna Parlamentului. Și raportul este întootdeauna ținut pentru momente în care președintele TVR ar putea călca strîmb dpdv politic.
Oricîte dezastre financiare ar produce un director la postul public, votul de demitere r[m]ne politic. chiar sînt curios dacă, după demisia lui, va mai exista grabă pentru respingerea raportului. PSD-ul vrea șefia, liberalii vor la știri, aflu din TVR. Să vedem cine va rămîne interimar după cele 30 de zile. Au loc probabil negocieri.
Abia după depolitizarea TVR-ului prin lege, vom putea spera la judecăți strict pe performanțe. Pînă atunci totul pare un ghiveci de politică, furt, gafe de ordin financiar, lipsă de vigilență jurnalistică, bîrfă, birocrație. Oricine ar veni la TVR, șanse de redresare nu pot exista pînă cînd nu se schimbă legea.
Cît despre presă, pînă cînd drepturile jurnaliștilor nu vor fi apărate ferm, cum dzeu să poți face față unui eventual conflict cu mogulii? Și dacă unul se hotărăște să fie tolerant asta nu va însemna că jurnalistul e mai puțin vulnerabil.