Cum o să ne scîrbim de ecologisme. Alte mituri darîmate de NYT

1

. Scârbă

Mi-e destul de clar cum ne vom scîrbi încet de ecologisme isterice. lăsîndu-le preluate de, cine credeţi?, Funar şi alţi disperaţi să cîştige loc în Parlamentul European. Cauzele încălzirii globale sau ale hranei sănătoase sînt preluate din zbor de pafariştii din parlamentul României şi vînturate cu o seninătate apocaliptică.

Am citit de exemplu

despre prostia cu absenţa E.urilor din alimentele de bază - un proiect peremist de te ţii de burtă de rîs. Toata lumea cere verdeaţă, spaţii verzi. NU că n-ar fi bine. Dar cînd intră politicienii noştri în subiecte din astea cu bocancii, totul se bagatelizează ca prin farmec.

2. Demitizări

O experienţă interesantă 

articolul din NYT

 în care sînt temperate avîntul revoluţionar şi cererile iraţionale ale altui politician, Al Gore. Ecologismul e un soi de ultimă soluţie de revenire pentru politicienii care se simt traşi pe linie moartă. E o problemă atît de mult şi iresponsabil ignorată încît acum nu poate fi tratată decît isteric. Aceasta este tragedia. Poate ar trebui să facem cure de raţiune cu texte echilibrate. Al Gore este ironic şi amuzant combătut de marele anticrist (anti-Cassandra, mai e numit) al încălzirii globale,

Bjorn Lomborg

. Citiţi şi vă minunaţi. MI-a plăcut finalul articolului din NYT - aş vrea să le las urmaşilor mei mai multă bogăţie, nu o amînare a încălzirii globale cu 4 ani.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca