Cum s-a îndrăgostit Liiceanu la prima vedere şi cum era să se sinucidă din cauza asta.

Acum cîteva zile am obţinut o carte în şpalt de la Editura Humanitas: „Poveşti de dragoste la prima vedere” . O antologie de povestiri pe tema anunţată în titlu scrise de Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana, Adriana Bittel, Nicolae Manolescu şi Ioana Pârvulescu.  Joi voi publica în Cotidianul o, cum să-i zic, relatare despre această carte. Acum, cîteva însemnări pregătitoare.

Gabriel Liiceanu povesteşte  amorul care l-a săgetat fulgerător pentru o colegă din primul an de liceu. Acel amor ideal pentru care eşti în stare să-ţi iei viaţa. Adolescentul Liiceanu şi angelica sa iubită decid să se sinucidă împreună, pentru a-şi eterniza dragostea.

Ioana Pârvulescu scrie, ca şi cum ar fi Emil Cioran, povestea ultimei iubiri a filosofului. E aici o performanţă scriitoricească care te fură fără să-ţi dai seama. Uiţi că Ioana Pârvulescu e autoarea textului. Ai perfecta iluzie că Cioran însuşi e cel care îţi comunică ultima lui experienţă amoroasă, care, de fapt, a ieşit la iveală după moartea lui. În povestirea ei, Ana Blandiana , îl aduce pe pămînt, într-o misiune ultra-umanitară, pe Îngerul morţii.

Mă opresc aici, cu două ultime observaţii. Liiceanu mi se pare pe punctul de a-şi lua în serios vocaţia de prozator. Ana Blandiana s-a întors, după mai mulţi ani, la proză cu o povestire antologică.