Bunicii mei din Medgidia n-aveau televizor, fiindcă la televizor nu prindeau Europa liberă și BBC-ul, așa că discursul lui Ceaușescu l-am auzit la radio. Tot la radio am ascultat corespondențele de la Praga ale ziariștilor români. Patria era atunci pentru mine o combinație de strada Popa Soare nr 1 din București și de strada Vasile Lupu nr 9 din Medgidia.Plus strada pricipală din același oraș. Nu prea înțelegeam cum ceva care se întîmplase la Praga putea avea efecte în patria mea selectivă. Dar cum toată lumea din casă stătea lîngă radio, m-am tras și eu mai aproape.
Bunicii mei din Medgidia n-aveau televizor, fiindcă la televizor nu prindeau Europa liberă și BBC-ul, așa că discursul lui Ceaușescu l-am auzit la radio. Tot la radio am ascultat corespondențele de la Praga ale ziariștilor români. Patria era atunci pentru mine o combinație de strada Popa Soare nr 1 din București și de strada Vasile Lupu nr 9 din Medgidia.Plus strada pricipală din același oraș. Nu prea înțelegeam cum ceva care se întîmplase la Praga putea avea efecte în patria mea selectivă. Dar cum toată lumea din casă stătea lîngă radio, m-am tras și eu mai aproape. Din discursul lui Ceaușescu nu-mi amintesc decît cuvinte a căror semnificație politică n-o știam. Nu sînt deloc sigur că am ținut minte atunci acele cuvinte și că nu mi-am construit ulterior în memorie o variantă personală a acelui discurs: suveranitate, independență, intervenția armată, solidaritate etc. Reacțiile din casă mi le amintesc în schimb foarte bine. Bunica mea trepăda: „Intră rușii peste noi, Fănică!” Bunicul, fost cîrciumar la resturantul gării, în 68 demult falit: „Și ce să le fac eu, femeie?” Unul dintre unchii mei, pe atunci contabil la un CAP de lîngă Medgidia, a liniștit-o: „Avem laser la graniță. Nu se mișcă rușii." Mă plictisesc de discursul lui Ceaușescu și trec strada, la gară. Trebuia să vină un tren de la Constanța. Trenul plin ochi. „Ce se aude?” strigau bărbații ieșiți pe ferestrele vagoanelor. „Să ne pregătim!” , „Stăm bine.”, „Vorbește Ceaușescu.”, „Rușii sînt pe graniță, cu tancurile!” Impiegatul mai lasă trenul în gară vreo cîteva minute, peste cele trei din Mersul Trenurilor și de pe tabla de pe peretele gării. După ce pornește trenul, chiuie unul cu voce tînără pe fereastră: „La arme!” Seara, cîrciumile pline. La Virgil, lîngă gară, nu aveai loc pe trotuar – ieșiseră oamenii, cu halbele în mînă, să discute dacă intră rușii peste noi. Cunoscătorii erau de părere că pînă să încerce rușii să ne invadeze pe sus, prin Moldova, pătrund pe aici, pe la bulgari, cu bulgari cu tot și ne iau Dobrogea.
