Regret că, obligat de împrejurări, i-am scris numele, în finalul postării mele de ieri. Simt, la distanță de o zi, un inconfort aproape fizic, ca și cum mi-aș fi băgat mîînile într-un lighean cu lături, fiindcă l-am pomenit, chiar dacă sub forma atenuată a substantivului comun.
Nu-i frecventez blogul, nu-i urmăresc aparițiile pe sticlă: prefer o conversație cu un hingher cinstit, inepțiilor jegoase ale acestui hingher de presă care din țucălar de politicieni dubioși s-a transformat în ziarist. Figura lui tîmpă, cu zdrobitoare indicații de reductio mentis, mi-ar
Regret că, obligat de împrejurări, i-am scris numele, în finalul postării mele de ieri. Simt, la distanță de o zi, un inconfort aproape fizic, ca și cum mi-aș fi băgat mîînile într-un lighean cu lături, fiindcă l-am pomenit, chiar dacă sub forma atenuată a substantivului comun.
Nu-i frecventez blogul, nu-i urmăresc aparițiile pe sticlă: prefer o conversație cu un hingher cinstit, inepțiilor jegoase ale acestui hingher de presă care din țucălar de politicieni dubioși s-a transformat în ziarist. Figura lui tîmpă, cu zdrobitoare indicații de reductio mentis, mi-ar stîrni mila pe stradă, iar în metrou i-aș oferi locul pe scaun.
Din cîte știu, jurnaliștii inteligenți de la antene se fac că nu-l văd sau îl ocolesc, pentru a nu fi forfecați apoi că și-ar putea găsi subiect de discuție cu acest eșec trist al speciei.
