A vrut să mă părăsească! A ieșit pe ușă și s-a dus unde a văzut cu ochii, duminică după-amiază. Când am fost anunțată, prin telefon, nu mi-a venit să cred. M-au apucat transpirațiile reci. Ochii mi s-au umezit. Genunchii au început să-mi tremure. Gata? Totul s-a terminat între noi? La cât de mult țin la el? La câte am făcut pentru el? Mi-am luat geanta și mi-am anunțat colegii că plec să îl caut. Să îi explic. Să îi promit că nu o să-l mai cicălesc și nu o să mai țip la el. Chiar dacă uneori e foarte enervant. Pe de altă parte, mă gândeam, dacă nu
A vrut să mă părăsească! A ieșit pe ușă și s-a dus unde a văzut cu ochii, duminică după-amiază. Când am fost anunțată, prin telefon, nu mi-a venit să cred. M-au apucat transpirațiile reci. Ochii mi s-au umezit. Genunchii au început să-mi tremure. Gata? Totul s-a terminat între noi? La cât de mult țin la el? La câte am făcut pentru el? Mi-am luat geanta și mi-am anunțat colegii că plec să îl caut. Să îi explic. Să îi promit că nu o să-l mai cicălesc și nu o să mai țip la el. Chiar dacă uneori e foarte enervant.
Pe de altă parte, mă gândeam, dacă nu îl găsesc, asta e. De fapt, ne cunoaștem doar de trei săptămâni. Adică de când m-a escrocat cu nerușinare. V-am povestit cum. Și de fapt, înseamnă că nu m-a iubit niciodată. Și nici nu m-a meritat. După câte i-am gătit și spălat și cumpărat. E un prost! Și oricum petrecea mai mult timp cu prietenii lui* decât cu mine. (Mă rog, chestii pe care și le spun femeile în situații dintr-astea). Așa e, e un prost și nici nu am nevoie de el. Și nici timp....
Da, dar plimbările noastre zilnice? Dar după-amiezile petrecute împreună pe canapea? Dar ochii aceia mari și negri și plini de dragoste? (Din nou, gânduri tipice pentru femei părăsite) Ce dacă e mai excentric și îi place gustul de plastic?! De fapt, îmi plăcea să-i gătesc și să-i spăl și să-i cumpăr lucruri...
Din fericire, s-a întors, după un timp. Cu privirea plină de regret. Și, dacă aveți răbdare să mai auziți o poveste despre Escroc (m-a rugat să nu îi dau numele real pe blog), data viitoare o să vă spun cum am vrut să îl înscriu la cursuri, să învețe și el o meserie, să își facă un rost în viață. Acum, vă rog să mă scuzați, dar latră pe undeva printr-un cotlon și trebuie să văd ce prostii a mai făcut.
* Prietenii lui, crocodilul de plastic și șoricelul de pluș sunt de părere că a făcut o alegere bună că s-a întors la mine. În schimb, bătrânica Cookie e disperată: iar a venit s-o agaseze agitatul ăsta! Și să-i mănânce și mâncarea...
Iată din nou escrocul: (nu e o poză tocmai bună, că nu prea stă locului să-l prind în cadru)
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News
