Sever Voinescu:
Jackson a fost, evident, un om talentat. După opinia mea, principalul lui talent era acela de dansator. Se mișca uimitor, avea o expresivitate rară a gestului și, mai ales, capacitatea unică de a succeda mișcări sacadate cu cele cursive. Aud că era și un mare filantrop. Lăudabil! Altfel, a cîntat mediocru, iar melodiile sale, cu puține excepții, sînt de o platitudine totală. Zilele acestea, Jackson este asemănat insistent cu Elvis Presley. La noi, asemănarea e propagată de aceeași presă debusolată cultural care-l asemăna pe tînărul Costel Busuioc (vi-l mai
Sever Voinescu:
Jackson a fost, evident, un om talentat. După opinia mea, principalul lui talent era acela de dansator. Se mișca uimitor, avea o expresivitate rară a gestului și, mai ales, capacitatea unică de a succeda mișcări sacadate cu cele cursive. Aud că era și un mare filantrop. Lăudabil! Altfel, a cîntat mediocru, iar melodiile sale, cu puține excepții, sînt de o platitudine totală. Zilele acestea, Jackson este asemănat insistent cu Elvis Presley. La noi, asemănarea e propagată de aceeași presă debusolată cultural care-l asemăna pe tînărul Costel Busuioc (vi-l mai amintiți?) cu Luciano Pavarotti. În orice caz, la 44 de ani de la moartea sa, Elvis rămîne cel mai vîndut cîntăreț american. Peste 44 de ani, cei care vor mai fi pe aici s-ar putea să vadă că nimeni nu-și mai amintește că a existat un Michael Jackson. Luați această afirmație ca pe un pariu.
Mihai Neamtu:
Partida decentei si a normalitatii a fost probabil pierduta iar Occidentul nu se va trezi din captivitatea idolatra decat printr-o presiune venita din afara. Un ochi atent vede la marginile spatiului nord-atlantic un Iran nervos, cu ambitii nucleare precise; o Rusie resentimentara si neadormita; un Magreb iconoclast, monodic si inflationar sub raport demografic, plus un Orientul mijlociu controlat in mare parte de ideologíi talibane.
Vazand preocuparile presei occidentale, stresata intre o relatare despre pantofii lui Michelle Obama si testamentul lui Michael Jackson, vecinii nostri vor continua sa preseze. Antipatici si agresivi, ei vor sa dea desteptarea, cantand si strigand in propria lor gama si hoarda: „Invincible”!
Traian Ungureanu:
După Jackson nu rămîne nimic. Muzical, lumea infantilă dansată de Jackson e inexistentă. Toate aceste negații nu fac din Jackson un criminal muzical în serie. Jackson însuși a fost distrus, înainte de a fi lansat într-un uriaș experiement de nivelare muzicală. Social, Jackson e cel mai vast și mai precis diagnostic al unei dezorientări care a falsificat și, pînă la urmă, eliminat bazele muzicii populare moderne. Cu Jackson, muzica pop a devenit un material inform și indiferent, etern utilizabil, perfect plasat
pentru a umple golul nesfîrșit al vieții, fără a obliga sau a pune întrebări. Abandonul înălțat la rangul de plictis binefăcător. Povestea lui Jackson e povestea tipică a unei nevroze culturale care și-a recoltat devreme victima și a dresat-o, dezumaninzînd-o complet.
