Dezmințire. Tot regretul

Povestirea lui Gabriel Liiceanu despre care am scris în postarea anterioară e , de fapt, o ficțiune. Scrisă la persoana întîi, dar ficțiune.  Cu alte cuvinte întîmplarea pe care i-am atribuit-o adolescentului Gabriel Liiceanu nu a avut loc. Trebuie să recunosc că m-am înșelat, convins că acest text care va apărea în antologia „Povești de dragoste la prima vedere” la Editura Humanitas continuă linia prozei nonficționale din „Ușa interzisă”.  Azi am primit un mesaj din partea autorului cu precizarea că povestirea sa e un text de ficțiune, nu relatarea unei amintiri din adolescența sa. Regret că i-am produs neplăceri prezentînd această povestire  ca pe o experiență personală .