La comentariile de la postarile precedente despre "Reconstructia dreptei" revine ideea efortului intelectual oarecum inutil, in conditiile in care partidele in masura care sa internalizeze gindirea de dreapta sint departe de a dori - dupa cum o semnaleaza si faptelor lor - asa ceva.
Iata o replica bine construita si de tinut minte a lui Dragos Paul Aligica, unul dintre cartii asupra careia mi-a facut placere sa insist aici:
Am fost întrebați: cum putem să punem în practică proiectul pentru România, când cetățeanul se află sub nivelul proiectului? Cum poți să faci proiecte, cum poți să faci construcție, în momentul în care calitatea culturală sau calitatea umană este de așa natură încât poate să submineze însăși natura proiectului? Cum poți să lucrezi cu materialul clientului? E o chestiune foarte practică, dar care poate fi reformulată foarte simplu în termeni de istorie intelectuală sau de istorie politică a României. Este aceeași dispută pe care o avem de la mijlocul secolului XIX, dezbaterea despre formă și fond. Avem anumite forme instituționale pe care vrem să le implantăm pe un anumit fond. Cum răspundem la această provocare? Până acum câțiva ani, aveam impresia că am găsit instrumentele instituționale sau de politici publice într-o mișcare intelectuală occidentală care s-a numit noul instituționalism.
Ea spunea lucrul următor: bucurați-vă, am putut să identificăm, prin analize atât teoretice, cât și empirice, mecanismele principale prin care putem să afectăm procesele sociale, economice și politice ale unei societăți. Mai mult, suntem în situația de a avea formulele economice, de eficiență economică și politică prin care putem defini stări optimale ale sistemelor sociale. A fost un moment foarte interesant, care a coincis cumva cu tranziția de la sistemele socialiste în Estul Europei către sistemele societății deschise: capitalism și democrație. Azi putem să spunem însă că, după 20 de ani de experimente instituționale inspirate de această paradigmă, suntem în situația de a chestiona presupoziția că, odată implantat, un anumit tip de structuri instituționale - altfel foarte bine definite conceptual și operațional -, cultura sau fondul se va realinia rapid la acele structuri instituționale. Mai mult, nu există niciun fel de garanție că, dacă introduci un anumit tip de structură instituțională, să zicem economie de piață sau democrație, acea structură instituțională va genera automat o cultură care să fie complementară sau care să susțină structurile instituționale respective. Și aici este, dacă vreți, o temă neoconservatoare sau conservatoare mai veche, care spune că instituțiile capitalismului nu produc automat cultura, fondul sau tipul uman care ar susține și ar duce mai departe ordinea capitalismului.
Discuția asta ne lasă în poziția de a regândi strategiile de schimbare socială, accentuând pe chestiunile legate de infrastructura intelectuală și culturală a unui proces politic. Mesajul este clar: nu putem să ne bazăm numai pe speranța că, dacă introducem instituțiile pieței libere, ale democrației, acestea vor produce de la sine fondul care va susține instituțiile respective. E nevoie să dezvolți o strategie separată: un anumit tip de demersuri intelectuale și civilizaționale, un anumit tip de program intelectual care să țintească în mod precis dezbaterea publică, formatorii de opinie și, indirect, publicul în direcția dezvoltării și creșterii acestei baze culturale sau de mentalitate de care vorbeam mai devreme.
Cu alte cuvinte, e vorba despre o strategie culturală. În general, este vorba de mult mai mult decât strategia pură instituțională care spune: am identificat soluțiile instituționale, le punem în practică, restul se va dezvolta de la sine. Trebuie să încerci deliberat să schimbi materialul clientului.
O a doua observație: vorbim de o familie, dar până unde se întinde familia respectivă? Clasici liberali, libertarieni, creștin-democrați, conservatori, neoconservatori, liberali-sociali, naționaliști, ortodocsiști – până unde se întinde perimetrul familiei noastre? Nu avem răspuns în cartea noastră. Nici nu ne-am propus să dăm un astfel de răspuns, pentru că ideea noastră este să provocăm un dialog pe aceste teme și, din acest dialog, vom fi capabili să trasăm perimetrul intelectual și doctrinar al acestui spațiu comun.
