Un interviu excelent cu G.M.Tamas, omul pe care multi tipi din Estul excomunist ar trebui sa-l asculte. A fost dat pentru International Socialism. Si a fost tradus pe blogul revistei Cultura.
Ocazia? 20 de ani de la caderea comunismului.
De ce trebuie urmarit Tamas cu tot ce face? Pentru ca scrie extraordinar, vorbeste la fel (are inclusiv o română fermecatoare) si, mai ales, e omul care a facut disidenta adevarata in spatiul estic, a avut incercari politice si activiste, e un tip care chiar s-a zbatut in toate directiile.
Ce mi-as dori? Sa trecem rapid peste etichete precum marxist, comunist
Un interviu excelent cu G.M.Tamas, omul pe care multi tipi din Estul excomunist ar trebui sa-l asculte. A fost dat pentru International Socialism. Si a fost tradus pe blogul revistei Cultura.
Ocazia? 20 de ani de la caderea comunismului.
De ce trebuie urmarit Tamas cu tot ce face? Pentru ca scrie extraordinar, vorbeste la fel (are inclusiv o română fermecatoare) si, mai ales, e omul care a facut disidenta adevarata in spatiul estic, a avut incercari politice si activiste, e un tip care chiar s-a zbatut in toate directiile.
Ce mi-as dori? Sa trecem rapid peste etichete precum marxist, comunist etc si sa meditam putin la ce spune. Asa, ca dupa 20 de ani. Poate fi util. Stiu, nu sintem obisnuiti cu stilul provocator, cel care pune civilizat probleme radicale, cel care ne permite sa gindim utopic macar un minut pe saptamina. Dar poate mai incercam si din astea.
Am ales citeva citate:
Un fapt important, dar neintamplat la vedere, a fost insa ca, in primii doi ani pe care i-am petrecut in Parlamentul țarii mele ca facator de legi, au fost dați afara doua milioane de salariați – iar eu nu mi-am dat seama atunci de acest dezastru. Mi se face rusine cand mi-aduc aminte, asta e unul dintre lucrurile pe care mi le voi imputa toata viața. Chestiunea somajului nici macar nu cred ca figura in programul dezbaterilor politice de la acea data… Atunci aveau prioritate discuțiile despre drepturile constituționale si scandalurile pe seama simbolurilor republicane sau monarhiste. La televizor si la radio numai asta auzeai. Nu spun ca dezbaterile politice nu-si aveau rostul, insa comparate cu dezastrul economic paralel, importanța lor devenea invizibila. Niciunul dintre noi n-a sesizat interdependența dintre ele: de ce avea nevoie clasa conducatoare de centralizarea puterii media, de pilda? Pentru ca pierdea suportul majoritații populației, aduse in pragul mizeriei. Am fost naivi, iar discursul nostru din acea vreme – unul clasic liberal – nu s-a adecvat problemelor reale. Acesti liberali vor disparea probabil din Parlament, si pe buna dreptate.
Iluminismul si mosterirea moderna sunt prezentate ca degenerate si diabolice, vazute in potențialul lor revoluționar. Au revenit toate cliseele reacționare (10). Reacțiunea ii invața insa pe est-europeni sa se uneasca. Invațam din rau. Nu e nevoie sa fim considerați socialisti sau feministi, activisti gay sau lesbian; militanții pentru drepturile minoritaților sau reprezentanți ai breslelor muncitoresti trebuie sa invețe sa lupte alaturi fiindca ne incolțeste acelasi adversar.
In Ungaria, clasa muncitoare a amuțit de tot. Colosul a intrat in hibernare. Clasa muncitoare e singura categorie din Estul Europei care asteapta, asteapta, dar nu face nimic si e politic inexistenta; nu se alatura nici dreptei in lupta impotriva “paraziților”, nici opoziției social-democrate – fiindca aceasta nu mai exista. Iar uniunile breslelor sunt prea atente sa nu-si piarda priviegiile si pozițiile obținute…
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
