Cu cateva zile in urma am fost la o conferinta organizata de Ambasada SUA. Reiau mai jos continutul articolului, deoarece suprapunerea cu evenimentele de la Chisinau a facut sa treaca aproape neobservat.

Emanciparea lui Obama și emanciparea țiganilor

Prezența unui președinte de culoare la Casa Albă se face simțită: Ambasada SUA din România a organizat, cu ocazia Zilei Internaționale a Romilor, o dezbatere cu tema “Paralela dintre mișcarea civilă de emancipare a afroamericanilor din SUA și cea a romilor din România”. După dezbateri s-a constatat că paralela nu se susține.

Mesajul secretarului de Stat american, Hillary Clinton, transmis la începutul manifestării printr-un scurt filmuleț, punea bazele unei discuții în care romii din România ar fi fost văzuți drept un fel de afroamericani, iar soluțiile pentru emanciparea acestora ar trebui să fie similare cu cele adoptate în SUA. Intervențiile participanților au lămurit rapid problema: nu se poate face o paralelă între cele două minorități, iar emanciparea romilor din România este departe de a fi început și nici măcar nu există premisele care să ducă la dezvoltarea ei.
Stephen Ruken, ofițerul politic al ambasadei, a trasat la început cele patru puncte care trebuie îndeplinite pentru a se putea vorbi de o mișcare de emancipare a unei minorități.
Este vorba de caracterul organizat al mișcării, de parteneriatul minorității cu o serie de lideri politici emancipați, de lipsa violenței din partea celor ce revendică drepturi civile și de prezentarea în presă a imaginilor confruntării dintre minoritate și majoritate.
Istvan Haller, membru în Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a fost astfel de părere că mișcarea de emancipare a romilor este organizată doar la nivelul câtorva intelectuali, lipsind legătura dintre acești lideri și comunitatea lipsită de educație și cufundată în sărăcie. “Dacă majoritatea nu-și dă seama că nu poți trăi într-o țară în care există discriminare și segregare, că nu poți accepta să existe străzi care să poarte numele unor simboluri ale discriminării, precum «Ion Antonescu», atunci nu pot exista nici lideri politici care să îi sprijine pe romii dornici de emancipare”, a spus Haller despre îndeplinirea celui de-al doilea punct de pe lista prezentată de Ruken.
Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice de la SNSPA, a vorbit și el despre fracturarea mișcării de emancipare a romilor încă de la nivelul organizatoric. “Sunt diferențe mari între romii din diferite părți ale României: diferențe culturale, de mediu rural sau urban, diferențe date de amplasarea geografică a comunitățior respective. Iar dacă pentru romi se poate vorbi de o structură organizată doar la nivelul romilor intelectuali, în cazul afroamericanilor, această organizare era extinsă inclusiv la nivelul celor fără educație”, a spus Pîrvulescu. Cât despre dorința politicienilor de a reprezenta interesul romilor, el a mai adăugat: “Politicienii români folosesc xenofobia și rasismul pentru a atrage electoratul. Ei își aduc aminte de romi doar când au nevoie să cumpere voturi”.
Cel de-al treilea criteriu după care poate fi decriptată existența unei mișcări de emancipare, nonviolența, este și el o glumă amară în România. “Din contră, la noi există o tradiție în a-ți face dreptate prin mijloace violente”, spune Istvan Haller. “În România nu poate exista un Ghandi sau un Martin Luther King, pentru că nu există o obișnuință a românilor de a rezolva pașnic un conflict. În România, violența e singura modalitate pentru a-ți rezolva problemele, și de aceea antropologii văd în noi cea mai violentă țară din Europa”, l-a completat Pîrvulescu.
Problema imaginii luptei de emancipare a romilor este și ea una destul de descurajatoare. “Dacă în SUA existau imagini prin care erau redate abuzurile împotriva afroamericanilor, iar populația putea simpatiza cu aceștia, în România majoritatea articolelor referitoare la romi sunt articole negative”, a considerat reprezentantul CNCD. Cu un pas mai departe a mers Cristian Pîrvulescu, el demonstrând că în România nu există nici măcar o confruntare între două forțe politice pe problema romilor. “Dacă partidul care se declară de stânga are o politică antisemită, atunci cu cine să se mai lupte partidele de dreapta? Nu există nici măcar o confruntare, pentru a putea vorbi de imagini ale acestei confruntări”, a declarat președintele Asociației Pro Democrația.