Era mai bine pe vremea comunismului! Cum răspunzi uman la asta?

"Sînt o babă comunistă", carte puternică, scrisă cristalin de Dan Lungu. N-o s-o recenzez aici (am facut-o pentru Suplimentul Cultural de saptamina viitoare). Dar o sa expun pe scurt problematica, așa cum am gustat-o eu.
De obicei, acuzăm în masă milioane de oameni de comunsim, fesenism, iliescianism. o facem uneori pe un ton inchizitor, cum o făcea Mihăieș într-un articol. Dan Lungu înscenează ruptura între generații în varianta ei umană.
Cînd mama îți spune "eu o duceam mai bine pe vremea lui Ceașcă" pot apărea diverse reacții: să ții lecții de democrație, să o acuzi că se ducea în fiecare vară la mare în loc să lupte cu regimul sau să o aprobi. Sau să înțelegi că în familia voastră pot trăi liniștite două adevăruri care se bat cap în cap, dar nu mai dacă le discuți fără patimă, fără poză ideologică.
În orice caz, cartea lui Lungu mi-a adus cumva aminte că "elitele" democratice și-au bătut joc prea mult timp de vreo 7-8 milioane (am pus tarani si pensionari, mai ales) de oameni care au murmurat în piept (atentie, nu ma refer la demagogiile vadimiste, in nici un caz) că le era mai bine decît acum.
E o masă imensă care trebuie luată ceva mai în serios măcar sociologic. Pentru că au fost distruși de vioiciunea tranziției dimpreună cu securiștii ei ageri în afaceri și demnitari comuniști cu știința exportului. Sînt acei oameni simpli care se pun într-o lumină proastă - și insuportabilă pentru noi rafinații - doar spunînd adevărul: le era mai bine... E aăa pentru ei și din motivul psihologic că tinerețea pierdută îmbracă răul într-o ramă luminoasă, dar și pentru că chiar mergeau la mare în fiecare an...
Dan Lungu, Sînt o babă comunistă, Polirom, 2007

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca