<strong style="mso-bidi-font-weight: normal;">Miercuri, 4 martie, zi de aparitie a revistei Academiei Catavencu in care vedeta numarului e “top 50 al celor mai sexy intelectuali”. Se poate spune ca, dupa aceasta data, pentru tine, nimic nu va mai fi la fel ca inainte?</strong> Știu și eu? S-ar putea să primesc oferte pentru vreun pictorial în care să-mi arăt IQ-ul, s-ar putea să mă salute lumea pe stradă, s-ar putea ca într-o bună zi o femeie frumoasă să-mi ceară un autograf prin vreo benzinărie sau în vreun supermarket... Și mai știu eu ce... S-ar putea la fel de bine
Miercuri, 4 martie, zi de aparitie a revistei Academiei Catavencu in care vedeta numarului e “top 50 al celor mai sexy intelectuali”. Se poate spune ca, dupa aceasta data, pentru tine, nimic nu va mai fi la fel ca inainte?
Știu și eu? S-ar putea să primesc oferte pentru vreun pictorial în care să-mi arăt IQ-ul, s-ar putea să mă salute lumea pe stradă, s-ar putea ca într-o bună zi o femeie frumoasă să-mi ceară un autograf prin vreo benzinărie sau în vreun supermarket... Și mai știu eu ce... S-ar putea la fel de bine să nu se întîmple nimic din toate astea sau să se întîmple altele, care acum nu-mi trec prin cap (și promit, dragă Cristi, că vei fi primul care va afla, în caz că...). Dar „nimic nu va mai fi ca înainte” e o formulă cam radicală pentru un burghez ca mine, care – deși ploieștean, Bibicule... – nu vrea „revuluții”... Multe vor fi ca înainte, fără îndoială. Deocamdată, azi, 4 martie, în viața mea s-au schimbat următoarele: am primit multe telefoane, sms-uri și mailuri de felicitare, chiar și de la persoane cu care nu am vorbit de multă vreme (cînd mi-am dat doctoratul nu știu dacă m-au felicitat mai mult de 2-3 inși, în afară de familie!); m-au sunat Dobrovolschi și Craioveanu de la Radio Guerilla, m-a sunat Realitatea FM (ca să vorbesc despre mine; de obicei, mă sună radiourile să comentez diverse chestiuni europene, la care cică m-aș pricepe...); colegii de redacție și din Adevărul Holding (de care aparține și Dilema veche) mi-au spus, zîmbind, ceva de genul „te susținem! ești omul nostru!”; fiul meu s-a dus la liceu cu suplimentul ca să se dea mare; și alte asemenea lucruri plăcute. Vreo doi colegi și prieteni mi-au spus: „acum va trebui să te obișnuiești cu glumele care se vor face pe seama ta...”. Ceea ce îmi este foarte clar, așa că aștept respectivele glume...
În rest, totul va fi ca înainte.
Ce trebuie sa faci si ce nu trebuie sa faci pentru a ajunge cel mai sexy intelectual din Romania?
Chestia asta cu „trebuie” mă cam încurcă. Eu n-am făcut nimic. Și nici prin cap nu-mi trecea că „intelectual” și „sexy” pot alcătui o sintagmă în limba și cultura română. Să recunoaștem: la noi, predomină „ideea” că a fi intelectual e ceva extrem de serios, metafizic, „înalt”, „elitist”, sobru etc., etc. Aproape inuman. Am întîlnit destui oameni (și am citit destule texte în presă) pentru care „a fi intelectual” nu se leagă nicicum de activități umane firești precum – de exemplu – a mînca zacuscă, a face cu ochiul, a asculta o muzică mai lejeră, a-și da cu cremă pe față și alte asemenea frivolități strict necesare. În primii ani de existență ai revistei Dilema („de cultură”, deh!, „intelectuală”, care va să zică...), cînd ne-am ocupat de teme precum „Înjurătura la români” sau „Mit, Mitică, mititei” (și altele...) am primit reproșuri că sîntem prea frivoli și compromitem „ideea de intelect”. Încăpățînați, inconștienți sau – pur și simplu – cu un naturel simțitor bine echilibrat, am continuat să scriem și să vorbim firesc despre cultură, idei, intelectuali etc. Am, așadar, un oarecare antrenament în această privință. Și totuși: ideea unui top al intelectualilor sexy nu mi-a trecut prin cap. Drept pentru care mărturisesc: n-am făcut nimic. S-a nimerit ca niște distinse doamne plus Dragoș Vasile (juriul, adică) să-mi decerneze acest „titlu”. O să-l port cu un aer firesc și cu mulțumirile de rigoare.
Am banuiala ca pentru a ajunge acolo, obligatoriu, trebuie sa mergi la sala. Ai tras tare la sala?
Îmi pare rău, dar încep să devin cu totul neinteresant și o să-ți nenorocesc, dragă Cristi, traficul pe blog. N-am călcat într-o sală de sport de cînd am terminat facultatea. Fac un pic de jogging în weekend (căci în cursul săptămînii n-am timp), joc tenis vara cu fiul meu, și în rest – nimic. Stau bine cu genetica – asta e explicațiunea, cred. Așa că se potrivește perfect discursul de tip „Premiile Oscar” sau „Premiile MTV”: „Mulțumesc părinților mei!”.
Dar la sala de lectura? Ai tras tare la sala de lectura?
La sala de lectură am tras. Pasiunea pentru gazete de acolo mi se trage: cînd eram student, am stat zile întregi la BCU și am citit colecții întregi de ziare și reviste vechi. Aș relua oricînd, dacă aș avea timp, această frumoasă ocupațiune: să te îmbarci frumos, să ieși din casă special ca să te duci la bibliotecă și să stai cîteva ceasuri în sala de lectură... Nu-i așa că pare din alte vremuri? Dar - credeți-mă - e mai plăcut și mai interesant decît un search pe Google...
Acum, ca dilematicii au dominat evident topul A.C. in primii 20, va ginditi sa dublati sloganul revistei si eventual sa si puneti pe prima pagina – alturi de “sint vechi, domn’le”! – si “sint sexy, domn’le”?
Nu, am altă idee, mă duc mîine să o înregistrez la OSIM ca marcă: „Dilema veche, revista cu cel mai sexy IQ din România!”.
Ce zic/ce-au zis fetele despre clasarea ta pe podium? Crezi ca vei avea nevoie de acum inainte de protectie speciala macar printre studentele tale de la Litere?
Dar ce vă imaginați, stimate domn, despre studentele de la Litere?... Se poate?... Studentele de la Litere sînt, în primul rînd, deștepte și simpatice. Prin asta, am cea mai bună protecție posibilă: e foarte plăcut să ai de-a face cu oameni deștepți și simpatici, asta menține tonusul...
Doar intre noi, ca nu ne aude nimeni: cine e pentru tine cea mai sexy intelectuala din Romania?
Sincer? Îmi ceri imposibilul: îmi plac atît de multe lucruri pe lumea asta, mă uit cu atîta curiozitate și cu atîta plăcere la oamenii și la lucrurile din jurul meu, am învățat, în timp, să mă bucur de orice detaliu frumos și interesant, încît nu sînt capabil să răspund la întrebări cu „cel, cea, cei, cele mai...”. Nu mă crede nimeni, dar eu nu am un cîntec preferat, o carte preferată, un film preferat etc., pentru că îmi plac mai multe din fiecare categorie (sau îmi plac „părți”, elemente, detalii...). Așa că las pe seama Academiei Cațavencu problema: aștept un supliment cu „cele mai sexy intelectuale” și – dacă mi se va face onoarea – voi accepta să fac parte din juriu așa, dilematic cum sînt...
BONU. Un Martisor muzical de la Mircea Vasilescu:
"Doamnelor, domnisoarelor si doamnelor. Știu că ascultați mai degrabă muzică anglo-americană, așa că dați-mi voie să vă inoportunez cu ceva mai de nișă: Piccola Orchestra Avion Travel, o trupă din Napoli, și o piesă intitulată Sentimento, despre timpul care, pe deasupra mării, nu trece niciodată, dar care ne caută și ne găsește. O melodie "de corazon", cum zice o fostă studentă de-a mea de Litere, frumoasă și deșteaptă (a propos de întrebarea de mai sus):
Urmărește știrile Vox Publica și pe Google News




























