Fănuș Neagu este un scriitor bun, iar reținerele mele în legătură cu unele romane (sau chiar lipsa mea completă de aderență la o proză arhaică plină de pretenții manieriste etc) nu-și au locul aici. Vreau doar să scriu o mică observație la o scrisoare trimisă lui Marius Tucă. Citez un pasaj cutremurător:
Da, sînt bolnav – cancer de prostată cu diseminări –, mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în fața medicilor, asistentelor, infirmierelor și tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) și nu doresc altceva
Fănuș Neagu este un scriitor bun, iar reținerele mele în legătură cu unele romane (sau chiar lipsa mea completă de aderență la o proză arhaică plină de pretenții manieriste etc) nu-și au locul aici. Vreau doar să scriu o mică observație la o scrisoare trimisă lui Marius Tucă. Citez un pasaj cutremurător:
Da, sînt bolnav – cancer de prostată cu diseminări –, mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în fața medicilor, asistentelor, infirmierelor și tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) și nu doresc altceva decît să mă lăsați în pace cu nenorocul, suferința, spaimele și speranțele mele. Eu știu să îndur, vîrsta m-a învățat multe, dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziți cînd mă îngropați a doua oară în decurs de șase luni. Vă întreb: o faceți din pustiu sufletesc sau din cea mai elementară lipsă de conștiință profesională? Apoi, ce bucurie vă trezește suferința altora? Și, mai ales, pentru ce ne vreți dincolo de dincolo? Literatură nu citiți, prin urmare nici cărțile mele, la film nu mergeți, la teatru nici atît. Îmi închipui cu toată sinceritatea că nici de urît nu ne urîți. Atunci nu încape decît o singură explicație: sînteți mînați cu biciul de patronii voștri să aduceți știri ce să sature așteptările unui public, de voi înșivă format metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaționalism ieftin, erotism vulgar etc.
N-aș vrea să spun decît cîteva chestii de bun simț. Da, în anii 2000 nimeni nu mai are "grijă" de scriitorii romani, nu sînt ajutați de stat, de uniuni, nu au vînzări extraordinare. trebuie să facă tot felul de giumbușlucuri, trebuie să aibă tot felul de joburi, trebuie să se lase biciuiți de tot felul ca să trăiască și să mai și scrie.
Evident, nu toți jurnaliștii sînt buni și nu toți vor să fie scriitori. Dar Fănuș Neagu uită cumva - pentru că vine din altă lume, din alt sistem - că uneori "hienele" din presă sînt scriitori tineri care se zbat să iasă la suprafață. Aș putea enumera minim 30 de nume de scriitori buni și, in acelasi timp, jurnaliști. Asta vroiam să le amintesc celor care pun scriitorii și jurnaliștii în două bărci diferite. Și să le mai amintesc că presa nu se mai face la un pahar de vin, în tihnă, cu săptămîni la dispoziție pt un reportaj. Acum e oindustrie. Intri în fabrică și ieși din ea pe seară stors. Pentru că nu mai are primele zece pagini pline de Ceaușescu. Deja scuip venin și nu e bine.
E adevărat, agresivitatea media devine insuportabilă cînd apare moartea, boala, prilejul de rememorare și de praznic. N-am să înțeleg niciodată cum trebuie scris așa, în acest fel, despre o moarte sau despre boală - ziarele străine o fac mult mai bine, deocamdată, e și asta o artă. pe de altă parte, o genă bolnavă ne cere tot timpul aceste informații care ni se par "știri".
Hienă sînt și eu care tocmai editez un text despre înmormîntarea lui Iordache. E hienă și colega mea care ascris și care a trebuit să culeagă reacții de la cei prezenți. Oamenilor raționali nu le place să facă chestii din astea. Nu le facem cu plăcere. Dar, nu știu de ce, se citesc al dracului de bine. Aș putea fi mult mai agresiv în compararea biografiei unui scriitor înainte și după 89, cu eroizarea inutilă a celor dintîi. Dar nu mă lasă tocmai vestea proastă pe care ne-a dat-o Fănuș Neagu însuși.
Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca
