Vreau să aud "EBA ne-a pierdut alegerile"

În Romania, cea politică, jurnalstică, culturală, nu ştiu cum s-a făcut că s-a stabilit un soi de filozofie fundamentală a  cetăţeanului: suntem toţi o apă şi un pămînt, funcţionăm după compromis, lasă-mă dom'le cu naivităţile astea, ce-s alea politeţe, raţiune, calm, etică... Ce-i aia să trăieşti "drept", să nu te mînjeşti, toţi ne mînjim etc. Şi aşa se face că avem politicieni care nu pot spune clar, de exemplu, că EBA a determinat înfrîngerea PDL-ului. Nu avem tipi si tipe adevăraţi care să iasă să spună: am pierdut pentru că am fost nişte lingăi care am tolerat o soluţie imorală "de familie". Aşa se face că mai toţi analiştii vorbesc ca nişte mori stricate despre ce nu ştiu. Şi că badea a făcut deja şcoală de jurnalism. Şi că a ajuns un clişeu: toţi politicienii sunt proşti deşi nu sunt deloc toţi proşti. Justiţia şi discursul ferm anticorupţie s-au diluat complet. Judecătoarea care l-a înhăţat pe Becali a fost linşată public deşi trebuia văzută ca un semn de trezire şi de fermitate a unei noi generaţii de judecători. Etică ne predau doar derapaţii gen Gigi, care vin cu un soi de morală de mahala pusă în practică prin badigarzi. Pot vedea şi eu un bărbat sau o femeie ieşind din rînd (măcar unul!) şi spunînd lucruri care să-l coste voturi sau funcţii, dar care să ne cîştige unora dintre noi respectul? De cînd am ajuns să înţelegem atît de bine jegul şi să nu mai tolerăm deloc naivităţile, idealismele, lucrurile simple? Of, am dat în patetism, scuzaţi. P.S. Dan Tăpălagă, omul care a pus pe butuci mitul EBA cu cîteva articole, o compara cu Nicu Ceauşescu. Aici îl contrazic. Avem de-a face cu Paris Hilton mai curînd. Numai că la noi showbizul nu aduce glorie. Doar politica învîrte banul şi sclipiciul.

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca