Încerc să mi-l imaginez pe Florin Călinescu în parlament. Ar mai înveseli puțin atmosfera. Și n-ai ști niciodată în pielea cui se duce să vorbească de la microfonul patriei. Totuși nu cred că va candida pentru liberali, așa cum n-a făcut-o nici pentru pesediști. Dar puțin zgomot în jurul numelui său nu strică niciodată, mai ales că au cam trecut zilele lui de glorie. Dacă totuși Florin Călinescu va accepta oferta liberalilor – „un distins om de cultură” – acesta ar putea fi semnul că resursele lui actoricești și de om de televiziune sînt pe secate și,
Încerc să mi-l imaginez pe Florin Călinescu în parlament. Ar mai înveseli puțin atmosfera. Și n-ai ști niciodată în pielea cui se duce să vorbească de la microfonul patriei. Totuși nu cred că va candida pentru liberali, așa cum n-a făcut-o nici pentru pesediști. Dar puțin zgomot în jurul numelui său nu strică niciodată, mai ales că au cam trecut zilele lui de glorie. Dacă totuși Florin Călinescu va accepta oferta liberalilor – „un distins om de cultură” – acesta ar putea fi semnul că resursele lui actoricești și de om de televiziune sînt pe secate și, ca orice român care își exploatează notorietatea pînă la capăt, trage și el pe insula cu elefanți obosiți a Parlamentului. Iar cine-l va vota va avea satisfacția că a trimis printre aleșii patriei o hiperofertă 4 într-unul: trei președinți ai României în pielea cărora poate intra oricînd de la tribună, plus Florin Călinescu în rol de el însuși
