Franz F sau ce înseamnă să fii viu. Şi un P.S.

Tot ce mişcă pe lumea asta nu e musai să fie şi viu. Pînă şi noi avem momente de apogeu, dar în majoritatea timpului funcţionăm ca nişte triste maşinării. Asta-i şi istoria cu trupele. De aia nu dau doi bani dacă vin acum Metallica sau Rolling stones pe aici. E foarte important ca o trupă să fie văzută live cînd e vie, cind e in apogeu. Iar maxima bucurie de la Bestfest asta a fost cu FF: că i-am prins vii! Vor mai veni probabil şi peste 20 de ani, dar nu o să mai fie vreodată la fel. Un concert absolut tare. Dup-aia am tot dansat, de la Orbital si pînă la silent disco-ul cu un obsedant "Thank you mister Michael Jackson" repetat de DJ. Excelent. Nasoala a fost anularea Klaxons. Baietii de la Bestfest ar trebui sa stie ca pentru asta exista presa pe lumea asta - ca s-o anunti cind ai o problema - că unii si-au luat bilet special pentru trupa aia. Dar nu, s-au bazat pe faptul ca lumea mai bea o bere, mai vede si altceva si gata. Si probabil le-a iesit.

P.S. Nu stiam de blogul lui George Plesu (l-am gasit cautind impresiile oamenilor de la concertul Franz Ferdinand), dar mi se pare excelent, notatii oneste si vitale, multa fotografie buna. Am gasit aici  o buna acoperire a Bestfestului - excelent despre Franz Ferdinand. Si, ca sa vezi cum se leaga lucrurile, am aflat de pe blog ca a fost in Iasi la lectura (nu l-am recunoscut dupa fotografie - cum am niste ochelari care nu mai sint buni de nimic, eu nu mai pot recunoaste oameni de la mai mult de 3m...). Interesante mi s-au parut observatiile legate de povestile mele si ale lui Lucian - nu m-am gindit niciodata la chestiile pe care George le-a scris acolo...

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca