Hai să încep cu începutul, sper să nu vă plictisiți până ajung la înjurăturile adresate lui Chiliman, început care, în cazul de față, înseamnă niște picături uriașe de ploaie. Le-aș fi găsit chiar romantice dacă nu se întâmpla să plec de la birou după o zi nu tocmai ușoară. Așa, le-am găsit doar uriașe. Lipsa de senisbilitate a durat până când am ajuns la Romexpo, plecat fiind de la Casa Presei, adică de la vreo 50 de metri. A început urgia. Flora Capitalei a fost răvășită, crengi, plastice, <strong>frunze, cartoane și tone de apă dansau bezmetic</strong>
Hai să încep cu începutul, sper să nu vă plictisiți până ajung la înjurăturile adresate lui Chiliman, început care, în cazul de față, înseamnă niște picături uriașe de ploaie. Le-aș fi găsit chiar romantice dacă nu se întâmpla să plec de la birou după o zi nu tocmai ușoară. Așa, le-am găsit doar uriașe. Lipsa de senisbilitate a durat până când am ajuns la Romexpo, plecat fiind de la Casa Presei, adică de la vreo 50 de metri. A început urgia. Flora Capitalei a fost răvășită, crengi, plastice, frunze, cartoane și tone de apă dansau bezmetic împrejur.
Primul impuls a fost să trag pe dreapta, dar prea îmi era foame ca să mai pot fi și precaut. Dă-i înainte, Costine. Și am dat. Pînă când un copac s-a prăbușit în fața unui autobuz al RATB. N-aș fi oprit, v-am zis, gândea stomacul pentru mine, dar Renault-ul din fața mea nu a mai vrut cu nici un chip să se miște. Foame, foame, dar nici nu e frumos să claxonezi noaptea, așa că am ales să aștept.
Între timp, că tot eram pe acolo, i-am sunat și pe colegii de la Realitatea să le spun că e rost de breaking news (nu că nu i-ar mai fi sunat și alții, sunt sigur). E, după niște minute bune de ploaie torențială și vânt nebun (cam vreo zece?!), deși nu am operat deloc asupra ochelarilor cu șervețele de curățat, mi se mai limpezește privirea și mă dumiresc de ce nu se mișcă nici autobuzul, nici Renault-ul: copacul se lățește pe două benzi și trei sferturi din carosabil. În spatele meu, alți participanți la traficul încremenit, mai nervoși, încalecă scuarul și trec pe celălalt sens care duce spre Arcul de Triumf.
Clio se crede un mic Napoleon, se avântă impetuos printre rămășițele copacului ce a pus stăpânire pe stradă. Absorbit de lupta dintre crengi și tablă, nici nu îmi dau seama când mă aliez cu micul curjos, îl urmez înarmat cu credința că vom reuși. Vopseaua scheaună cumplit, oglinda din dreapta dezarmează fără glorie, suta de euro plătită lunar pe CASCO tresaltă de bucurie, se simte și ea, în sfârșit, utilă. Bătălia se sfârșește cu răni adânci, cred, pentru mașina mea (mâine dimineață am să-mi dau seama mai bine). Încă un copac, și încă unul, apoi doar o jumătate, și altul, Kiseleff-ul arată ca și cum un verestoy ar fi trecut pe acolo.
Ce să fac, mai dau niște detalii la Realitatea, nu le dau degeaba, că le aud imediat (pe 90,2 FM, la Realitatea FM, în caz că vă întrebați cum). Gata, am ajuns și la Chiliman. Primarul responsabil cu Kiselefful intră în direct. Zice de una, de alta. "Pe Kiselleff au căzut cinci copaci (eu zisesem 4-5), dar traficul nu a fost blocat". Mai spune de o crenguță, de o băltoacă, este întrebat din nou despre traficul blocat pe Kiseleff. "N-a fost". Știu că nu pe strada asta s-a întâmplat să aibă furtuna cele mai nasoale efecte, însă m-a enervat nonșalanța cu care un primar, al cărui dos poposea, probabil, pe un fotoliu, deh, avea nevoie de cele mai bune condiții pentru o intervenție telefonică la tv, vorbea despre ce se întâmplă pe stradă. Mă contrazicea, evident, fără să știe, pe mine, unul dintre farierii care s-au trezit sorcoviți la început de vară cu crengi de tei.
Dacă nu era blocată strada, domnule primar, de ce mama lu' necuratul săreau ăia din spatele meu pârleazul, credeți că i-a apucat pe toți pofta de sporturi extreme? Dacă nu era nici un obstacol, șoferul autobuzului să presupun că oprise pentru a lua cina în Herăstrău? Crengile care mi-au scrijelit inima (Clio știe ce spun) erau doar rodul unei imaginații prea bogate? Repet, nu am avut în cap nici un moment vreun reproș pentru vreo autoritate atât cât a durat furtuna (chiar nici dupa aceea), dar m-a enervat la culme dezinvoltura cu care primarul a pus placa "acționăm...am dat ordin...intervenim...nu sunt probleme deosebite". Deși poate părea cinic, evenimente ca acea din seara aceasta sunt un prilej pentru primari să iasă în față, să arate că sunt buni gospodari. Cu condiția să renunțe, penru cîteva ceasuri, la tihna lor de ... (completați voi) ghiftuiți.
