Genialii ticăloşi

Probabil că sunt ultimul care scrie că a văzut "Inglourious basterds", v-am mai spus că nu downloadez ilegal, iar la cinema nimeresc mai rar decât moare Bruce Willis prin filme. Totuşi, am ajuns luni seara la mall, târziu, prea târziu pentru un început de săptămână grea. Refugiat pe ultimul rând dintr-un capriciu binevenit, sunt nevoit să suport comentariile unor băieţi -nevoie mare de spirituali- aflaţi pe acelaşi palier. Să vezi că ăştia ne strică seara, zic. Altădată am turnat pungi de popcorn în capul unor pitzipoance puse pe pălăvrăgit, dar acum nu am de-a face cu fete...hmmm...ei

e

mulţi, eu sunt firav, deja îmi văd onoarea ieşind terfelită şi plină de vânătăi din sală. Începe filmul. Şi, după două ore şi ceva, se termină filmul. Cu excepţia minutelor de început, n-am auzit nici un pâs inoportun de la şmecherii mai sus menţionaţi. Povestea curge perfect, grotescul se împrieteneşte în mod firesc cu umorul nebun, coloana sonoră este desăvârşită (vezi mai jos), descopăr un

Christoph Waltz uluitor

(singurul defect e că seamănă foarte tare cu Geoană când zâmbeşte), Brad Pitt rămâne un actor formidabil,

binili învinge

, iar Tarantino te face să regreţi că n-ai avut inspiraţia de a deveni măscăriciul serii purtând o pălărie, accesoriu pe care să-l poţi scoate în faţa maestrului. Concluzie: mergeţi la film! PS Cumva, filmul ăsta poate fi şi romantic :-)