Îl văd pe Adrian Păunescu la Realitatea. Vorbește despre oamenii loviți de inundații. Le plînge de milă. Cred că onest în ceea ce îi privește. Problematizează însă politicianist. Statul slab! spune poetul-senator, ca și cum acest val de inundațiu ar fi o noutate în România sau ca și cum ar avea culoare politică. Să fi uitat Adrian Păunescu de inundațiile care i-au lovit pe români pe vremea cînd președintele țării era hidrologul Iliescu? Din 1992 încoace Parlamentul și guvernele care care au tot frecat pisica inundațiilor nu puteau da o lege împotriva despăduririlor
Îl văd pe Adrian Păunescu la Realitatea. Vorbește despre oamenii loviți de inundații. Le plînge de milă. Cred că onest în ceea ce îi privește. Problematizează însă politicianist. Statul slab! spune poetul-senator, ca și cum acest val de inundațiu ar fi o noutate în România sau ca și cum ar avea culoare politică. Să fi uitat Adrian Păunescu de inundațiile care i-au lovit pe români pe vremea cînd președintele țării era hidrologul Iliescu? Din 1992 încoace Parlamentul și guvernele care care au tot frecat pisica inundațiilor nu puteau da o lege împotriva despăduririlor ticăloase? (Adrian Păunescu a compus o poezie ad hoc și o citește la Realitatea, cu vocea specifică.și cînd Corina Drăgotescu se miră de reacția lui, poetul îi spune că ar mai lipsi să-l acuze că el a provocat inundațiile!)
Pădurile României au fost chelite odios cu ajutorul nonacțiunii legislative a Parlamentului și cu cel al lipsei de reacție țintite ale guvernelor ai căror premieri s-au tot dus să constate inundațiile. Dacă azi orice aversă de ploaie provoacă diluvii, cauza de profunzime e complicitatea parlamentarilor cu cei care au executat pădurile de la rădăcină și a guvernelor care în loc să le dea la cap, cu legea, celor care se îmbogățesc din crime împotriva mediului se muțumesc să bandajeze efectele acestor crime. Speram din partea lui Adrian Păunescu să-i arate măcar cu degetul pe marii ticăloși. Și mai speram să-l aud că dă și el un ban – dacă tot e statul slab – pentru loviții de furia apelor.Din postura unui poet sărman, senatorul a contribuit cu o poezie. Noi ăștia care nu scriem versuri la moment poate că le trimitem, țintit, ceva bani celor care au ajuns pe drumuri Fiecare cît poate. N-o fi mare lucru, ca donație individuală. Eu vreau să țintesc trei milioane, în bani vechi. Dar de ici de colo, omul are măcar de unde să înceapă sau cel puțin să se dezmeticească de pe urma loviturii pe care a primit-o. Trimiteți prin mandat poștal niște bani pentru amărîții loviți de ape. Cred că e de preferat, decît să ne ascundem în spatele oftaturilor sau să le transmitem versuri sinistraților.
